Îmi vin în minte, în timp ce scriu aici, tot felul de zicale, de la legile lui Murphy, la karma, la iarna car și vara sanie (c-așa e omul, gospodar).
Și mă tot gândesc ce-a fost în mintea mea când m-am bucurat nesperat de mult de frigiderul primit cado’, la casa nouă, fără să ne uităm mai atent pe la el (din nou, zicale românești, Calul de dar nu se caută la dinți). (more…)
Anul acesta am avut plăcerea unui concediu fabulos – două săptămâni în țara de care m-am îndrăgostit anul trecut: Franța. Dar nu în orașele mari, ci redescoperind frumusețea pitorească a satelor din Normandia și Bretania, cu prieteni dragi și povești. (more…)
Mărturisesc că, în viața mea de până acum, nu am prea fost la circ („prea” însemnând c-am fost o singură dată, într-un circ, la țară, unde am văzut niște animale triste, chinuite chiar). Iar la teatru-circ, ce să mai spun: nu credeam că există o astfel de alăturare fericită. Dar iată că regizorul Radu Dinulescu (care se plimbă prin lume la tot felul de festivaluri), directorul Festivalului de Teatru-Circ din cadrul FITO 2013 (more…)
Gata – promit că asta-i a treia postare din seria dedicată Parisului, şi dup-aia vă plictisesc un pic şi cu Veneţia (da’ numa’ un piculeţ 😀 ). Terminasem ieri cu ziua 2, iar azi vreau să vă povestesc cât a fost de mişto în Montmartre – pentru că duminica a fost dedicată aproape în întregime acestui cartier pitoresc, pe care n-ai cum să nu-l vizitezi dacă eşti în Paris (nu se face!!). (more…)
Am început ieri a vă povesti câteva impresii despre vizita la Paris, prima din ciclul ce-avea să-nceapă în luna iulie a anului 2013 (urmată îndeaproape de Veneţia şi apoi Antalya). Am ajuns cu bine în Paris, aţi citit, acum vine şi lista cu itinerariile şi locurile frumoase pe care le-am văzut, plus câteva chestii surprinse care m-au făcut să zic “Wow, m-aş muta aici!”. (more…)
V-o spun pe cea dreaptă: n-am ştiut, până cu o săptămână înainte, că urmează să merg la Paris. Desigur, era pe lista mea de bifat, însă nu aveam speranţe… cumpărasem bilete pentru un citybreak la Veneţia, unde să mai ai şi Paris în combinaţie, plus bani de concediu la mare? Dar iată că al meu scump logodnic s-a gândit că n-ar fi rău să-mi ia piuitul cu 2 bilete la Paris, pentru un weekend romantic, plănuit de el în taină (şi cu ajutorul unor complici cărora le mulţumesc, apropo!). 😀 (more…)
Am puţine regrete în viaţa mea de până acum: însă dintre toate, cel mai mare e că nu mi-am luat inima-n dinţi să merg cu Work&Travel în State, în studenţie. Da, regretul are legătură cu călătoritul – am făcut câteva excursii prin ţară, însă în afara graniţelor nu m-am aventurat decât de 3 ori (de două ori la unguri, doar suntem vecini, şi o dată la sârbi, cu şcoala). În rest, pauză. Alţii, până la 25 de ani, au văzut lumea largă (am mulţi prieteni care au făcut asta deja), şi eu – nimic. Culmea e că-mi place să practic sportul ăsta, şi-atunci se naşte întrebarea: de ce în trecut n-am avut tupeul s-o fac? (more…)
Măi, se pare că francezilor (sau cel puţin domnilor şi doamnelor de la “Commission Générale de Terminologie et de Néologie”, adică, în traducere, comisia însărcinată cu tradusul cuvintelor care au intrat în dialectul francezilor) nu le place limba engleză da’ deloc. Deloc-deloc. Dar pentru că încăpăţânaţii planetei nu şi-au dat seama cât de mult au pierdut în secolul XX când au ratat startul cu traducerea calculatorului în FR (ordinateur vă sună mai bine? mie – NU!), s-au gândit că demersurile lor nu mai sunt aşa o “oroare” (nu pentru ai lor) şi s-au revoltat acum împotriva “hashtag”. Pentru că, deh, mulţi şedeau pe twitter în Franţa şi mulţi foloseau mai vulgarul “hashtag” (al englezilor, “de care nu ne place, FYI” – s-au gândit ei). (more…)
Pentru că m-am apucat săptămâna trecută să recomand nişte filme franţuzeşti pe care le văzusem, şi de care-am fost teribil de încântată, continui şi săptămâna asta cu nişte recomandări cineaste. Avusei, ce-i drept, prea mult timp la dispoziţie, şi m-a lovit dorul de maratoane de filme franţuzeşti. Iată ce-am vizionat:
PS: ca să nu fie loc de îndoială, toate filmele-s cu Romain Duris, păpuşa masculină franceză de care-mi place mai nou. 😀
1. L’arnacoeur (The Heartbreaker – 2010)
Pe filmul ăsta mi s-a pus pata de ceva vreme, însă am tot uitat de el. Mă bucur c-am avut în sfârşit vremea să-l bifez de pe listă: să nu vă aşteptaţi la multe. E un film uşurel, de concediu, cu un Romain Duris în floarea vârstei şi a potenţei, ce mai, fetele or să saliveze după el pe parcursul filmului! Cam despre ce-i vorba: domnul în cauză, Alex Lippi, are o afacere împreună cu sora şi cumnatul: amorez profesionist, cuceritor de doamne. Desparte cupluri dar numai în cazul în care femeia e cu-adevărat nefericită. Avem şansa să-l vedem la treabă, şi face o treabă bună. Provocarea cea mai nouă vine din partea unui tată, care vrea să-şi despartă fiica înstrăinată de “Prinţul englez” cu care aceasta vrea să se mărite. (more…)
Blame it on the sunshine, or blame it on the moonlight, cert e că săptămâna asta m-am simţit ceva mai romantică. Şi fiind o francofonă înrăită, iar franceza limba iubirii, am căutat rapid ceva să m-aline. Iată cele 3 filme pe care le-am devorat de-a dreptul:
1. Jeux d’enfants (2003)
Acest film, mai cunoscut după numele tradus în engleză, “Love Me, If You Dare!”, ocupă un loc foarte important pe lista mea de filme “must see”. Şi-l revăd ori de câte ori simt că-mi pierd oleacă din minţi, şi cred că nu mai există ceea ce caut eu cu-atâta ardoare. Doi copii (Sophie, cu rolul de care m-am îndrăgostit de Marion Cotillard şi Julien – interpretat de drăguţul de Guillaume Canet) încep un joc de provocări care mai de care mai prosteşti, joc ce va continua chiar şi când ajung adulţi. (more…)