Chifteluţe din dovleac
Cred că marţea ar trebui să intre la mine-n calendar drept “Cooking Day”, pentru că se pare că doar în zilele de marţi îmi vine mie cheful/inspiraţia/pofta să gătesc. Bine, gătesc e mult spus, hai să zicem “să-mi fac mie ceva rapid şi uşor”. Vă ziceam mai demult că mie-mi plac foarte mult dulciurile, (cam tot ce are ciocolată), dar chestia pe care doresc să o exersez ceva mai mult e gătitul de mâncăruri sărate. Nu vă închipuiţi nimic complicat, totul se prepară cât ai zice… chifteluţă! 🙂
Azi am decis să-ncerc reţeta maestrului Hădean, cea de chiftele din dovlecei, pentru că mi-a trimis mama unul, şi prea eram sătulă de pane-uri sau dovlecel la cuptor. În schimb, când vine vorba de chifteluţe… eu sunt fanul numărul 1.
Reţeta e mega-simplă, şi toată tărăşenia nu durează mai mult de 35-40 de minute (cu mâncat cu tot, aş zice, la cum stau acum, ghiftuită, să vă scriu vouă): ai nevoie de un dovleac (nu foarte mare), condimente, frunze (pătrunjel, mărar, oregano, busuioc şi ce-ţi mai tună ţie prin cap), un ou, nişte parmezan ras, 3 linguri de făină, eventual usturoi – şi treaba-i gata!
Dovleacul trebuie curăţat de coajă, apoi dat prin răzătoare. După ce ai terminat cu asta, îl laşi un sfert de oră să stea cu sare, ca să elimine din apă. Între timp, tai frunzele de pătrunjel şi mărar (celelalte le am din plicuri, uscate, dar astea erau proaspete, tot din grădină, colecţie proprie). Dovleacul stors se amestecă cu toate celelalte: frunze, parmezan, oul spart şi făina. Într-o tigaie în care uleiul s-a încins, iei din compoziţie cu lingura, şi laşi la prăjit până se fac roşcate chifteluţele.
Eu am servit totul cu o salată de roşii cu usturoi şi ulei de măsline, şi vă zic cu mâna pe inimă că aşa delicatesă nu mi-a văzut stomacul de multă vreme… Poftă mare! 🙂
pfff… mi-ai facut o foame cu postul asta, ca a trebuit sa ies in oras sa mananc o pizza!
Pizza? Come on!! Treci în bucătărie! 😛
Nu-ți închipui ce poftă mi-ai făcut și crede-mă că tocmai ce m-am ridicat de la masă. Fac și eu cât de curând, până atunci păstrez în bookmarks postarea ta :P.
Super! 😉
Sunt chiar foarte bune, crede-mă! 😀
desi e tarziu mi-ai facut o pofta de mor. cand ajung pe acasa le incerc si eu.
Good, să-mi zici cum ţi-au ieşit 🙂
Eu pun pesmet în loc de făină. Încerc să folosesc cât mai puţină făină în orice preparat prăjit. Am înţeles că nu e prea sănătoasă pentru ficat. Şi cum al meu ficat s-a născut leneş din cale afară, măcar să-i fac viaţa mai uşoară, dacă el (ficatul!) nu vrea să mă menajeze.
Mami meu tot face chifteluţe cu dovlăcei. Uneori pune şi carne, că tati comenta când îi dădea mâncare fără carne: "Ce-s io, iepure, să mănânc ierburi?!"
Rili?? Carne în compoziţie sau le serveşte alături de ceva din carne?
Sugestia cu pesmetul e bună, o s-o încerc şi eu! 😀
Eu fac si varianta cu pate de ficat in loc de parmezan; e super, dar numai cald; rece nu mai are gustul acela.
Sună interesant… Vara-i lungă, o să-ncerc şi varianta ta! Merci 🙂
Cum puteti manca asemenea "chestii"? Chiar n-aveti ce face? Si tu, Ioana, chiar asa? Chiftelute din dovleac? Of-of mai-mai!
Radu-mamii, Radule… Nu ştii ce bunătate de arome intră în chifteluţele astea! 😛
Nici nu vreau sa stiu c-o sa-mi ploua-n gura si te pun sa-mi aduci, data viitoare cand ne-ntalnim. 😛
Cum puteti manca asemenea "chestii"? Chiar n-aveti ce face? Si tu, Ioana, chiar asa? Chiftelute din dovleac? Of-of mai-mai!
Vezi ca-ti da erori plugin-ul de comentarii. 😛