Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

Aseară, zarvă mare în Sala Arlus (actualul sediu al Casei de Cultură a Municipiului), pentru că joacă Florin Piersic Jr. şi Petre Fumuru în “Zaruri şi cărţi” (regie semnată tot de Florinel). Lume multă, înghesuială, shhht, urmează să-nceapă, scandal pe locuri neîncăpătoare – cum vă ziceam şi ieri, spectacolul se joacă cu casa-nchisă (la fel cu cel de mâine, “Mă mut la mama”).

Piesa, o adaptare după Tommy Mcweeney, e, în aparenţă, foarte simplă: un dialog între un patron de club de noapte şi angajatul lui, cu privire la probleme “de logistică”. Patronul este din cale afară de nervos şi îl tratează pe-angajat cu un dispreţ şi-o atitudine superioară, în vreme ce el, mai greu de cap şi vădit dornic să facă treaba cum trebuie, acceptă şi-nghite tot şi toate, pentru că, nu-i aşa, patronul are întotdeauna dreptate. E un schimb de replici destul de aprig, însă situaţia se degenerează într-atât încât angajatul ajunge să se dezbrace şi să execute ordinele sub ameninţarea cu pistolul a patronului care e din ce în ce mai irascibil şi scârbit. Petre Fumuru ajunge chiar să şadă în boxeri negri cu oiţe sau să se lase pupat de Piersic Jr. (pentru care era, de fapt, celebră piesa).

Acuma, părerea mea foarte personală e că piesa nu a fost pe placul tuturor. Florin însuşi declara “Nu-ţi bate capul. Nu e genul de piesă de la care spectatorii pleacă frustraţi şi chinuiţi de întrebări existenţiale. E o comedie de situaţie, cu un dialog scris genial.” Mie-mi plăcu, dar nu mă dădu pe spate. ;))

*sursa foto: aici