Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Un C3, vă rog!

Feb
07

Nu mai ţin minte dacă am apucat să vă povestesc despre păţania cu dragul meu telefon, dar vreo 2 săptămâni am umblat cu el pe la fel de fel de doctori în tehnologii să mi-l repare, sărăcuţul. Aveam şi eu un Samsung, şi mergea, bată-l să-l bată. N-am avut probleme cu el niciodată, însă deh, dacă mi-a trebuit telefon “de fete”, cu şină, acuma a trebuit să suport consecinţele: nu mai auzeam nimic în difuzor. S-a stricat aşa, brusc. Şi după intervenţii pe la cunoscuţi, chestii-trestii, vine verdictul: “nu se poate face nimic cu el, săracu’. Tre’ omorât. Sau nah, îl poţi folosi pe post de music player, dacă vrei.” Mie răspunsul ăsta nu mi-a picat foarte bine, pentru că deşi nu-s amatoare de Samsung-uri, ajunsesem să-mi placă viaţa alături de el… :(

Bun, mergem la Vodafone să ne uităm după telefoane noi, nu? Că deh, ălalaltu’ îşi dăduse deja duhul, şi lumea nu mă putea contacta decât prin mesaje (şi mi se acrise şi mie de atâta tastat :)). Ajung la reprezentanţă, şi rămân fidea lor, că aşa-mi place mie, doară după 6 ani de relaţie stabilă cu Vodafone, nu m-oi face brusc portocalie sau verde, nu?! Mie aşa mi s-a părut normal! :D Şi pentru că am o mătuşică foaaarte drăguţă, aşa, ca mine, mi-am primit undă verde să-mi aleg ce mi-o plăcea mie mai mult. It was like Christmas and my birthday all together. Jur! :D Îmi luceau ochii, cred că s-a distrat tare bine tipul de la vânzări (“Ia şi pe copila asta, acuma vede pentru prima oară telefoane în viaţa ei ;)”)… Tot în joacă, mi-au picat ochii pe un Nokia. Şi e adevărat ce se spune – prima dragoste nu se uită niciodată. Înainte de Samsung avusei un Nokia frumooos… din ăla de copii mici şi prostuţi, cu led-uri colorate pe margini, da’ ce-mi plăceaaau! :D

Aşa a reînceput idila mea cu Nokia, după 2 ani de pauză alături de un Samsung “de fete”. Mi-am ales un C3, pentru că, vorba tipului de la vânzări, e foarte inteligent. Mai inteligent decât mine, aş zice… că de o săptămână de când îl am, şi încă-mi prind urechile în meniu. Bine, nu mă omor cu tehnologiile, dar ca idee. Vorba mamei mele “aşa arată, zici c-ar face şi cartofi prăjiţi” :)). No, mie-mi place foarte mult de tastatura lui qwerty şi de faptul că am wi-fi şi multe alte treburi la care, repet!, nu mă pricep, dar la asta am prieteni, nu? Să m-ajute (şi) cu tehnologiile :)

Ah, acuma ultima mea găselniţă e să-l botez. Cred că o să-i zic Ovi, c-are ceva chestie care se numeşte aşa inside, nu prea ştiu ce face sau cum, da’ am vreme să descopăr :D

7 Responses to Un C3, vă rog!

  1. "Ia şi pe copila asta, acuma vede pentru prima oară telefoane în viaţa ei" :))

  2. Heei, si la mine primul telefon cumparat de mine a fost Nokia ala cu leduri pe margine – 3220 ;)
    Inca mai functioneaza cu succes, deservind cu stoicism intentiile telefonice ale tatalui meu, chiar daca se apropie de frumoasa varsta de 6 ani!

  3. E Vifi, te rog frumos! C-aşa-i frumos să românizăm termenii. Ovi nu e magazinul de aplicaţii oferit de Nokia?
    Io nu i-aş da nume de bărbat, nu de alta, dar e un telefon deştept, cum tu ai spus. :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *