Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Turişti în Cluj – Part 02 – Toulouse

Jan
30

Am început să vă povestesc zilele trecute despre aventura ce-o avui weekendul trecut în oraşul de pe Someş – excursia neplanificată dar foarte reuşită din Cluj! M-am oprit la relatarea despre cum a fost la Toulouse (nu, bre, n-am luat-o razna, nu e Toulouse din Franţa, ci restaurantul şic din Cluj-Napoca – Piaţa Unirii, Nr. 12). Ne-am făcut rezervare încă de-acasă, de joia seara, şi vă recomand şi vouă să vă faceţi, pentru că localul e ticsit de lume – slabe şanse să poţi mânca fără rezervare, cel puţin nu în weekend. Au intrat zeci de oameni cât am stat noi la masă (vreo 3 ore, cam aşa), şi toţi au fost refuzaţi pe motiv că nu mai sunt locuri libere. Pe mine m-a intrigat, sincer, treaba asta, şi eram deja tare dornică să gust mâncarea de la ei.

Când am ajuns, prietenii noştri ne aşteptau deja la masă, cu o sticlă de vin roşu (o Fetească Neagră), dar nu bine ne-am aşezat că a şi venit chelnerul cu o primă comandă de melci (era unul mai curios dintre noi, şi cum eu tare pofticioasă sunt, am şi furat o cochilie din farfurie). Melcii – 7 la număr, fripţi în unt şi pătrunjel, alături de nişte felii de toast – destul cât să ne satisfacă din curiozitate (am văzut, am mâncat, mi-a plăcut! – 12 lei porţia). Mie mi-a făcut cu ochiul cam tot ce-am văzut scris în meniu astfel că, la 10 minute de la studiat, tot nu ştiam ce să iau de mâncare – nu ştiu prin ce magie am decis (cred că am făcut ala-bala-portocala): Chicken Fajita (Specialitate mexicană din carne de pui, trasă la tigaie cu legume şi servită pe platou încins cu sos salsa, guacamole, ardei jalapeño şi smântână). O porţie – 29 lei.

S-a dovedit a fi alegerea cea mai inspirată, căci în curând am devenit atracţia mesenilor: toţi au luat o “gură” din mâncarea mea aburindă. Care-a fost şi foarte bună, de altfel (destul cât să mă facă să vreau s-o gătesc acasă, lucru pe care l-am şi făcut, dar despre asta în altă postare). Iubi meu şi-a luat ceva “light”, Quiche Toulouse (renumita tartă clasică franţuzească cu emmentaler şi bacon – 14 lei), adusă într-o crăticioară de lut. Am gustat şi din quiche, dar nu m-a dat pe spate.

Râdem, glumim, mai luăm o gură de vin şi vine vremea să cerem desertul. Din nou, alegere dificilă – toate-mi păreau minunate!

Dar fiind fan ciocolată, n-aveam cum să ratez să gust din al lor Lava Cake (Fondant de ciocolată servit cu îngheţată de vanilie şi sos caramel – 14 lei). A fost foarte bun, deşi cel mai bun de până acum trebuie să fie cel de la Graf, unde îngheţata de mentă de casă a făcut diferenţa. Aici, îngheţata de vanilie era cam aiurea – asta ca să nu zic că n-avea niciun gust (da, homemade e cea mai bună alegere). Al meu şi-a luat Mini Choux à la crème – 3 gogoşi umplute cu cremă de vanilie – not bad – 9 lei porţia.

Acestea fiind scrise, o masă de şase persoane, într-o sâmbătă seara, cu 2 sticle de vin consumate – undeva la 350 lei. Mult, puţin, asta nu ştiu să vă spun – pot doar să vă recomand să treceţi pe la Toulouse dacă aveţi drum prin Cluj, pentru că e o experienţă culinară de senzaţie! 😉

4 Responses to Turişti în Cluj – Part 02 – Toulouse

  1. super! o s aincerc cu siguranta, felicitari, imi place recenzia ta !

  2. Am fost și noi acolo o dată, o singură dată. Mâncarea e ok, nimic deosebit. Prețuri puțin cam mari. La baie e dezastru. Am așteptat destul de mult până să comandăm și până să vină comanda. Foarte multă lume șu puțini chelneri, nu fac față seara la comenzi. Și cireașa de pe tort, la masa de lângă noi s-au pus doi tineri, (el fiul cuiva important în Cluj), li s-a permis să intre cu cățelul, cățel pe care îl tot treceau peste masă. Noroc că terminasem desertul altfel nu mai plăteam nimic.
    A doua zi am aflat că nu ai voie cu animale în acel local, dar dacă te cheamă ”X” atunci totul ți-e permis.

    • Ouch… nu sună tare bine. Probabil am profitat de proverbialul “noroc al începătorului”.
      La baie n-am fost, cât despre preţuri, mie mi s-au părut OK-ish (poate în comparaţie cu unele localuri în care mănânc în Oradea).
      Iar despre partea cu “pile”, cred că se aplică oriunde, din păcate…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *