Cum miroase primăvara?

Nu de multe ori mi se întâmplă să asociez mirosurile cu anotimpuri. Știu că iarna, spre exemplu, miroase a portocale, scorțișoară și, dacă ești din Oradea, a kurtos kalacs. Vara miroase a zăpușeală, a iasomie (cel puțin acasă la mine) și a vacanță.

Dar primăvara, despre ea ce spunem?

Continue reading Cum miroase primăvara?

Willkommen, bienvenue, welcome… la Cabaret!

Pasiunea pentru spectacolele de tip musical* m-a făcut să dau curs invitației de-a vedea cea mai nouă premieră a Teatrului German de Stat din Timișoara, spectacolul regizat de Răzvan Mazilu – CABARET (de Joe Masteroff, bazat pe cartea de povestiri Adio, Berlin, scrisă de Christopher Isherwood în 1939; cartea a fost mai târziu dramatizată de John van Druten și intitulată I am a Camera; muzica și versurile aparțin celebrului cuplu de creatori de pe Broadway, John Kandler și Fred Ebb). Continue reading Willkommen, bienvenue, welcome… la Cabaret!

Ay-ay-ay, ce frumos a fost la PLAI!

Nu dați în mine pentru titlu, că n-am găsit rimă mai bună! :)) Am fost iarăși în Timișoara, la PLAI 2013, cum mă lăudam zilele trecute, și dac-am întârziat cu relatarea despre cum a fost, e pentru faptul că-s tare prinsă cu Festivalul Internațional de Teatru Oradea – la care vă aștept negreșit din weekend! Am ajuns la ZAZ (că pe ea voiam tare de tot s-o văd) chiar la mustață, puțin era să ratăm începutul (asta pentru că avem un GPS taaare idioțel care ne-a plimbat un pic pe legheleurile din Dumbrăvița). Continue reading Ay-ay-ay, ce frumos a fost la PLAI!

ZAZ, ne vedem în Timișoara!

Anul trecut l-am ratat… Deh, nuntă la Maramu’ – nu regret, c-a fost tare frumooos. Dar anul ăsta am făcut ce-am făcut, le-am tot combinat şi m-am făcut luntre şi punte ca s-ajung la PLAI Ediţia 2013! Mai ales de când am auzit că vine ZAZ şi Patrice, pe care anul trecut n-a fost să fie să-l văd… da’ s-au aliniat planetele cumva şi uite că vine şi anul ăsta (lucky me, aşa baftă la concerte să tot ai!). Continue reading ZAZ, ne vedem în Timișoara!

Aspirina săracului

Bolesc de aseară. Bolesc încă și azi, dar mi-e ceva mai bine… Și-asta e pentru că vizitez Timișoara și la cât mi-e de bine aici, nu se putea să-ntâmpin orașul meu preferat decât c-o febră cât casa, ca să fiu sigură că fac impresie prietenilor pe care am venit să-i văd, şi pe care s-ar putea să nu-i văd, doar şed în pat, cu febră dintr-aia de-i nici prea mare, nici prea mică, destulă cât să mă facă să văd stele verzi şi să vreau să mă uit la Fight Club (vă dezvălui secretul meu, acum: n-am văzut Fight Club decât de două ori, ambele dăţi aveam febră şi boleam, şi filmul mi s-a părut excelent, de mi-e frică să-l văd sănătoasă). Continue reading Aspirina săracului

Tu cu cine faci printing?

Poate ai o firmă, da? buuun. Firma are nevoie de hârtii, da? buuun. Dar dacă v-aş spune că aşa cum o firmă e controlată din zeci de părţi, când vine vorba de calitatea serviciilor, condiţiile angajaţilor, taxe, etc., poate n-ar strica să fie controlată şi la calitatea printurilor? Că deh, cazuri sunt cu duiumul în care hârtia e neglijată, tocmai cea care ajunge cel mai repede la client. Nu o dată s-a întâmplat să arunc un fluturaş cu oferte doar pentru că arăta penibil. Sau câte şi mai câte alte exemple. Continue reading Tu cu cine faci printing?

Primul Toastmasters National Bootcamp

A avut loc în perioada 24-26 iulie la Sibiu… Adică tocmai s-a încheiat. Abia ce-am ajuns acasă, dornică să mă pun în faţa laptopului, pentru a încerca să vă povestesc despre ce-am trăit în ultimele ore, alături de oamenii frumoşi care împreună sunt TOASTMASTERS ROMANIA! Au fost două zile pline cu informaţii, cunoaştere, coeziune, spirit de echipă, împrietenire, fraternizare la un moment dat, toate în spiritul pozitiv în care ne îndeamnă părintele fondator al Toastmasters, Ralph Smedley. :) Continue reading Primul Toastmasters National Bootcamp

Bălăceală ungurească: Gyopárosfürdő Aquapark

Acum vreo două săptămâni am luat fericita decizie de-a merge la amicii mei din Timişoara, să mai stau şi pe capul lor, nu doar pe cel al orădenilor. Şi pentru că-s oameni faini care merg până-n pânzele albe ca să distreze o prietenă în căutare de experienţe inedite, ce poate fi mai minunat într-o zi caniculară de iulie decât să mergi la ştrand, la o bălăceală? Şi ca să fie şi mai “distractivă” treaba, hai să mergem în Ungaria, că sigur acolo găsim piscine mai mari şi mai frumoase. ;) Continue reading Bălăceală ungurească: Gyopárosfürdő Aquapark

Sus, pe Operă

Am o fascinaţie destul de nouă pentru clădirile înalte. Zic nouă pentru că de ceva vreme am descoperit că nu-mi mai e atât de rău la înălţime, cum îmi era când era pici. Ba mai mult, parcă-mi place să stau cocoţată la înălţime, să mă uit la agitaţia de jos, ca şi cum n-aş avea nicio grijă în lume. :) Cu prilejul celei mai recente vizite în Timişoara, am reuşit să ajung şi pe clădirea Operei Naţionale (care găzduieşte şi Teatrul Naţional). Continue reading Sus, pe Operă

Concediu, ziua 1

După un weekend încărcat cu aniversări, vânători, nunţi şi alte cumetrii, a dat Domnul şi m-am trezit în sfârşit în concediu. Nu vă faceţi iluzii, n-am ajuns într-un loc exotic cu iarbă verde sau nisip fin, ci am preferat să-mi revăd amicii şi oraşul de suflet. Da, am aterizat în Timişoara! :) Continue reading Concediu, ziua 1

Street Delivery la Timişoara

Despre Street Delivery ştiu de multă vreme, cam de prin facultate, acum vreo 4 ani, parcă? (cred c-am prins primele ediţii). E un concept absolut minunat, demn de laudă, care ar fi bine să se întâmple şi la Oradea, dar până una-alta, să vă povestesc cum a fost anul acesta la Timişoara. Ce se întâmplă mai exact la Street Delivery? Ei bine, sub sloganul “Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni.”, au loc evenimente culturale în oraşe precum Timişoara sau Bucureşti – iar principalul realizator, sau vinovatul de toate e Fundaţia Cărtureşti. Continue reading Street Delivery la Timişoara

Raiul mirodeniilor

O s-o ţin o vreme cu postările despre Timişoara pentru că, sinceră să fiu, nu m-am vindecat încă pe de-a-ntregul de tot ce-a însemnat oraşul acesta pentru mine. Azi vă povestesc despre un magazin despre care am auzit de multă vreme, dar am tot “găsit scuze” să nu-i trec pragul. Ba’ că nu-mi aduc aminte unde e, ba’ că am fost dar era închis, şi tot aşa. Până într-o zi când curiozitatea a învins şi m-am trezit în faţa Cămării cu mirodenii. Situat între Meli Melo şi Lucas Super Sandwich, în Piaţa Operei, magazinul te îmbie cu nişte arome cărora nu ai cum să le rezişti!! :) Continue reading Raiul mirodeniilor