Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Şuncuiuş: cum a fost

May
01

Vreau să încep acest post prin a menţiona faptul că nu vreau să fiu nici “prea-prea”, nici “foarte-foarte” în ceea ce priveşte experienţa care tocmai s-a încheiat. Mi-ar plăcea să fiu cât mai neutră, să zic despre bune şi rele, despre prima mea noapte dormită în cort ever! 🙂 (more…)

To Şuncuiuş or not to Şuncuiuş

Apr
27

Aceasta e-ntrebarea… În buna tradiţie bihorenească, tot poporul, cu mic, cu mare (cu căţel/purcel), face drumul până la Şuncuiuş, de 1 Mai muncitoresc, pentru distracţie şi mâncare-n aer liber, dormit la cort şi concerte pe scenă, cu boxe care bubuie frenetic.

Booon, nimic neobişnuit până acum. Doar că, în premieră, anul acesta se pare că nu mai scap, şi că voi face parte din masa de oameni fericiţi pe căi artificiale care se va îndrepta spre platoul de la Peştera Unguru Mare, de-aici, de lângă Oradea. Şi tot în premieră, voi inaugura dormitul în cort. Yey! (NOT!).

Nu ştiu câţi dintre voi au avut norocu’ să mă cunoască în persoană, dar dacă e ceva ce se ştie despre Ioana Ştef, e acel ceva că: IOANA NU DOARME ÎN CORT. Cel puţin, până acum. Că se pare că mi-a sunat ceasul de fată nedormită-n cort. Ei, asta nu-nseamnă că n-am mai fost la munte până acum. Doar că n-am avut curiozitatea în veci să aflu cum e să dormi pe pământ, cu riscul de gângănii/vietăţi/animale la picioarele tale, apoi cu ploaie (şi să nu-mi ziceţi mie despre corturi impermeabile, că io nu cred că nu te uzi deloc!!), apoi frig, apoi prea cald, şi câte şi mai câte. Apoi eterna problemă a băilor. I’m a girl, therefore -> duşuri, hidratări, chestii. Şi până acum n-am văzut camping-uri care să fie cât de cât dotate, ca să facă faţă nevoilor feminine. Din nou, dau cu presupusu’, că la Şuncuiuş n-am mai fost de câţiva ani buni (şi-atunci am dormit bine-mersi în pensiune), dar sper din tot sufletul să mă înşel, şi să existe măcar ceva tentative de grup sanitar.

Needless to say, eu n-am cort, nici izolir, nici sac de dormit, nici bocanci de munte, etâcî, deci mă duc cu mâinile-n buzunare. Bine, nu chiar aşa, pentru c-am de cărat haine, că cică o să fie friiig, apoi lucrurile obişnuite de fată, nişte cărţi, cremele de toaleta zilnică, pfoai, mai rămâne să pun roţi la dulap! 😆

În fine, enough with the complaining and bitching. Voi trăi şi voi vedea. Şi ferit-a Sfântu’ de ăla/ăia care vor trebui să mă suporte, atâta zic. 🙂
(PS: e secretul nostru, să nu mai ziceţi nimănui…) Noroc cu alcoalele, că altfel… 😆

Bun, şi-acum, prieteni, voi ce faceţi de 1 Mai? Cum sărbătoriţi? 🙂