Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Ce ne mai distrăm… Revelion la Castello

Jan
02

Azi, de cu dimineaţă (nu strâmbaţi din nas, abia ce-am făcut şi eu ochi 😛 ), m-am gândit să vă povestesc cum a fost la Petrecerea de Revelion organizată de Sala de Evenimente Castello. Pentru prima oară în viaţă, am ajuns (cu gaşca de prieteni), să merg la un restaurant, să fac revelionul “the grown-ups way”. Ai mei îmi povesteau că aşa se făceau chefurile pe vremea Împuşcatului, “mergeai, dragă, la un restaurant, comandai ceva, aveai formaţie, te distrai – ce mai!”.  (more…)

Revizia tehnică a lui 2011

Dec
31

Acuş bate anul nou la poartă şi eu încă nu m-am gândit la o retrospectivă. A fost bun, a fost rău, ei bine, looking back, parcă a fost cu de toate – şi rele şi bune. Am avut câteva obiective culturale pe care le-am atins, în mare parte, iar cele personale nu s-au lăsat mai prejos. (more…)

Poale dulci, curcan şi zăpadă

Dec
30

Ziua a doua oficială de viaţă în Moldova a-nceput cum nu se poate mai bine: a niiiins! Nu vă-nchipuiţi potopul de pe lume, ci doar aşa, de teste, niţică zăpadă, dar parcă aerul era deja altfel. Şi pentru c-am venit cu schiori profesionişti, era musai să ne deplasăm înspre pârtie, să testăm zăpada. Acuma, între noi fie vorba, nu-s mare amatoare de sporturi de frig (pentru că, în mare, DETEST frigul), da’ asta nu-nseamnă că n-am fost de gaşcă şi am stat acasă, ci dimpotrivă. (more…)

Operaţiunea “Curcanul”

Dec
29

Pentru că tot am ajuns cu bine la Pensiunea din Câmpulung Moldovenesc (unde urmează să petrec Revelu’ alături de nişte prieteni), fără prea mari “agitaţii” şi nebunii, ei bine, să abordăm the next big problems. Unul dintre amici s-a gândit că n-ar fi rău ca, în noaptea dintre ani, să testăm o mâncare mai… altfel. Aşa că a adus ditamai curcanul, căruia i-a tăiat aripile şi pulpele. Am rămas, chiar şi-aşa, cu vreo 6 kile de carne numa’ bună de pregătit. (more…)

when PANIC strikes

Dec
28

Sunt o persoană calculată. Foarte calculată. I don’t like surprises, mai ales de la oameni pe care nu-i cunosc, şi mai ales, nu mă las purtată de val. Americanii au inventat un cuvânt pentru mania asta, se numeşte “control freak“. Ei bine, asta sunt. Nu mi-e jenă s-o recunosc. Am nevoie mereu să ştiu cine sunt, unde merg, de unde vin, prin urmare – să am toate coordonatele problemei. Astfel că o nouă criză de panică m-a lovit în seara asta când mi-am dat seama că urmează să plec la munte fără a cunoaşte toate cele menţionate mai sus. Convocăm şedinţă de urgenţă, I need details, şi lumea se uită zâmbind la mine. (more…)