Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Un festival cât un an din viață

Sep
28

La vremea la care scriu rândurile astea, Festivalul Internațional de Teatru Oradea, ediția a II-a, e aproape de final. Au mai rămas două weekend-uri cu spectacole pentru copii, dar „grosul” s-a sfârșit. Am avut de toate, a fost cel mai bogat festival la care am lucrat – peste 80 de spectacole în 13 locații diferite, și totul ținut de o mână de oameni. (more…)

Boboacă, encore une fois!

Sep
14

Şi eu, care şedeam liniştită, crezând că GATA!, am scăpat de şcoli. Ei, de unde?!… M-a pus necuratu’ să mă-nscriu la master. Necuratu’ care-a lucrat mână-n mână cu mama, nu ştiu dacă-i de bine sau de rău, dar cert e că din toamnă iar mă număr printre bobocei. Cum ziceam mai sus, că mama-i motorul din spatele acţiunii: ei bine, eu făcui o pauză de la şcoli. Am terminat anul trecut o facultate de 3 ani, mi-am tras o autorizaţie de traducător (engleză şi franceză) şi am decis că-i OK, şi că timpul meu acordat şcolilor (începând de la 7, până la 22 de ani) e mai mult decât suficient. Dar mama nu, şi NU, trebuie master. (more…)