Fenomenul Fifty Shades

Șansele să nu fi auzit despre trilogia Fifty Shades sau despre filmul Fifty Shades of Grey sunt aproape nule, asta dacă nu locuiești în vreo peșteră sau în Coreea de Nord. #fiftyshades is trending in my newsfeed. Continue reading Fenomenul Fifty Shades

Closer to the Moon – noul film al lui Nae Caranfil

Habar n-aveam că e cel mai așteptat film al anului. Am dat de el total întâmplător, într-o zi în care mi-a sărit în ochi un link într-un timeline de facebook (da, am un astfel de noroc). Iar când am aflat că rulează în Oradea (deși la un singur cinematograf, de la 17.20 sau 19.30, în cea mai mică sală), mi-am pus pe „hold” programul și am zis că nu se poate fără: așadar, mergem la Closer to the Moon, cel mai nou film al lui Nae Caranfil. Continue reading Closer to the Moon – noul film al lui Nae Caranfil

Fixați antena pe Leonce & Lena!

Și de ce spun asta, poate vă-ntrebați? E simplu:

  • pentru Ada Milea.

Ea e cea care a rescris scenariul, alături de Mihai Măniuţiu. Bine, rescris e puţin spus – scenariul a fost transformat, astfel că întreg spectacolul a fost „cosmetizat” într-unul muzical. Continue reading Fixați antena pe Leonce & Lena!

Prima ediție a Festivalului de Teatru pentru Copii ARCADIA la #Oradea

Pentru că nu se putea să uităm tocmai publicul cel mai tânăr al nostru, și anume copilașii-drăgălașii, iată că în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Oradea și-a făcut apariția, pe lângă Festivalul de Teatru Scurt (aflat la a XIX-a ediție) și Festivalul de Teatru Circ (ediția a II-a), un festival proaspăt, Festivalul de Teatru pentru Copii ARCADIA – organizat de către Trupa Arcadia a Teatrului Regina Maria – 7-13 octombrie 2013. Continue reading Prima ediție a Festivalului de Teatru pentru Copii ARCADIA la #Oradea

Producător dac-aș fi…

Cu un hit pe Broadway…

Dragii mei, era și cazul să mă apuc de scris (acum, într-o pauză între spectacolele din FITO de anul acesta…), despre cel mai recent succes al Teatrului Regina Maria din Oradea: PRODUCĂTORII (un musical de Mel Brooks, în regia lui Halasi Imre). Continue reading Producător dac-aș fi…

Paris, j’arrive!

Am puţine regrete în viaţa mea de până acum: însă dintre toate, cel mai mare e că nu mi-am luat inima-n dinţi să merg cu Work&Travel în State, în studenţie. Da, regretul are legătură cu călătoritul – am făcut câteva excursii prin ţară, însă în afara graniţelor nu m-am aventurat decât de 3 ori (de două ori la unguri, doar suntem vecini, şi o dată la sârbi, cu şcoala). În rest, pauză. Alţii, până la 25 de ani, au văzut lumea largă (am mulţi prieteni care au făcut asta deja), şi eu – nimic. Culmea e că-mi place să practic sportul ăsta, şi-atunci se naşte întrebarea: de ce în trecut n-am avut tupeul s-o fac? Continue reading Paris, j’arrive!

Love is blindness / The Great Gatsby

N-am cum să nu încep ziua asta de vineri decât sub semnul filmului pe care l-am văzut aseară, mult-aşteptata ecranizare a romanului lui F. Scott Fitzgerald, în viziunea lui Baz Luhrmann, pe care o visez încă de la prima ştire cum că va apărea în mai 2013 – THE GREAT GATSBY. Iar filmul a fost exact ceea ce mă aşteptam, ba mai mult, mi-a oferit o senzaţie pe care n-o întâlnisem la ecranizarea anterioară din ’74, cu Robert Redford şi Mia Farrow (că pe aia din 2000 n-am avut curiozitatea s-o văd), şi anume că Gastby, în toată măreţia aia a lui, e doar un om îndrăgostit… Continue reading Love is blindness / The Great Gatsby

Iron Man 3 – sau cum să te bucuri de eroi

Spoiler: WAR MACHINE ROX, with an X, all CAPS!

Am fost în weekend la Iron Man 3. Am şi uitat de el, noroc că am câte un coleg pe la birou care-mi atrage atenţia (altfel uit de premiere, cu câtă treabă am mai nou), dar tare mă bucur că sâmbătă, de la 11 noaptea, am fost prezentă în sala 6 de la Cortina să văd noua peliculă cu unul dintre eroii mei preferaţi. Sala era destul de plină, şi bine-a fost, pentru că de la început era ceva bug în film. Erau toţi albaştri, şi în triplu exemplar. Au început să comenteze unii prin sală şi aşa s-a făcut c-am văzut primele 5 minute din film de două ori. Da’ noi să fim sănătoşi… Continue reading Iron Man 3 – sau cum să te bucuri de eroi

A douăsprezecea noapte… rock!

Aseară am fost prezentă în sala frumoasă a Teatrului Regina Maria pentru a asista la cea de-a şaptea premieră a Trupei Iosif Vulcan din stagiunea 2012-2013: A douăsprezecea noapte (de William Shakespeare), în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, un tânăr regizor de la Bucureşti. Pun accent pe tânăr deoarece, cu acest spectacol, a fost lansată componenta fresh a Trupei Iosif Vulcan, de actori tineri absolvenţi, cu care ne mândrim: Anda Tămăşanu, Alin Stanciu, Andrei Gliga, Eugen Neag şi Radu Tudor. Dar nu numai echipa de pe scenă e proaspătă, ci şi cea care s-a ocupat de “bunul mers”: Sorana Ţopa (decorul), Alexandra Boerescu (costumele), Alexandru Suciu (muzica) şi Baczó Tünde (coregrafia) – ţoţi tineri profesionişti.  Continue reading A douăsprezecea noapte… rock!

Child’s Pose / Poziţia Copilului

COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. – Din fr. cauchemar.

Nu pot să încep această povestire despre cum am văzut eu Poziţia Copilului fără să vă spun despre coşmaruri. Ei bine, de când eram ceva mai mică, mă obsedează două lucruri, pe care le-am văzut transpuse în acest film şi m-am simţit oarecum vizată (că, uite, şi cele mai negre coşmaruri pot fi transpuse pe peliculă, deci cineva s-a gândit deja la lucrurile astea, deci mai sunt şi alţii ca mine, deci… deci… şi vârtejul continuă în mintea-mi). Continue reading Child’s Pose / Poziţia Copilului