Ne machiem şi noi, azi?

Azi o să fie o povestire din ciclul “Dai un ban, da’ stă pe faţă!” :) Sau, mai pe înţelesul tuturor, despre cosmeticele muierilor.

Ţin să precizez încă de la început că eu nu mă machiam. Foarte recent am început cu pictatul feţei, şi-asta la insistenţele lui Johnny, colega mea de cameră din Timişoara. În liceu nu aveam decât rimel şi maxim creion negru, şi nici de alea nu-mi aminteam să le folosesc, sau eram prea leneşă să mă trezesc cu 10 minute mai repede (şi să-mi irosesc somnul cel dulce) ca să am vreme de machiat. Toate acestea s-au schimbat drastic, la finalul anului 1 de facultate. Continue reading Ne machiem şi noi, azi?

3 filme în care mi-ar fi plăcut să joc

Oh, dear!! Ia ce leapşă faină îmi pasează Marian, una despre care pot să zic cu mâna pe inimă că o onorez cu cel mai mare drag! Filme & fantezii, cum să nu meargă mână-n mână? ;)

Mereu am crezut că-s bună de actriţă, încă de pe la vreo 3-4 ani, când, la grădiniţă, învăţam pe de rost toate rolurile din serbări. Sau acasă, când mă puneau ai mei în faţa familiei, şi apăsau un fel de “ON Button”, şi eu începeam recitalul (de unde mi-am primit porecla de Maimuţica Kiki, de la mami :P), sau la doamna doctor, când, răcită cobză, încercam s-o conving că n-am nevoie de injecţii: şi zicea maică-mii, uitându-se peste ochelari: “Mariana, tu pe asta actriţă să o faci, ia uite ce convingătoare e… păcat că amigdalele nu mint” :)) ; cert e că mereu mi-a plăcut să bată un reflector (sau mai multe) pe mine! Şi uite, o recunosc senină, ce rost are să mă ascund după deget… Continue reading 3 filme în care mi-ar fi plăcut să joc

Zodia Racului

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

(Octavian Paler, “Zodia Racului”)

… Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea!

Aşa-i, maestre. Nu suntem raci autentici, nu putem decât să acumulăm mult şi mult, cu riscul de-a cădea pradă vanităţii, narcisismului, a obsesiilor şi a fantasmelor atât de specifice nouă, racilor. În fiecare an, de ziua mea, sunt din ce în ce mai conştientă de lucrul acesta…

*sursa foto: aici

De ziua mea…

 

… îmi place să fie soare şi căldură (nu cum e anul acesta! :(). Multe grade în termometre, că doar e vară, ce naiba?! Orice-ar fi, azi mă trezesc cu zâmbetul pe buze! Ador să mă trezească lumea din somn cu telefoane şi mesaje, la care răspund cu cel mai mare drag, poate şi pentru că sunt un (d)răcuşor ceva mai narcisist, ete de-asta! ;)

Îmi face plăcere să primesc cadouri şi surprize – cu condiţia să nu fie prea surprize (adică îmi place să deţin controlul, aşa că sugerez, ca o drăguţă ce sunt – că poate ai face mai bine să-mi iei cartea AIA decât cea pe care voiai tu, de fapt). Mi se trage de la faptul că-s un fel de control freak, dar asta e, mă mândresc cu asta! E ziua-n care ador să fiu centrul atenţiei, mai mult ca niciodată (da, cei ce mă cunoaşteţi personal… ştiţi că mă cred buricul pământului – prove me wrong and maybe, just maybe, I might change my mind).

Continue reading De ziua mea…

Afaceri de familie

Cine-a zis că te-nţelegi de multe ori cu un străin mai bine decât cu membrii propriei familii, ei bine, n-a greşit cu mult. Încă o dată mi se-ntâmplă să am conflicte total aiurea şi gratuite, doar pentru că las de la mine, sau mă fac că nu văd unele lucruri, încercând să aplanez situaţii tensionate care poate ar fi mai bine să explodeze o dată şi-o dată. Continue reading Afaceri de familie

Cântecul MEU

Azi am avut un început de zi fabulos (prietenii ştiu de ce!), şi pentru că-i soare afară, şi am rămas înc-un pic în pat, la căldurică, şi-am primit o vizită de la EL, apoi am ieşit în stradă să văd cât e de cald şi am gustat o bucăţică de ciocolată… ei bine – toate astea s-au combinat într-un început de zi minunat. :)

Încercând să găsesc o melodie care să meargă foarte bine cu starea de spirit (total opusă faţă de ieri, când eram slightly depressive – I blame it on the cloudy weather), eram pe youtube prin favorites, şi numa’ nu-mi ieşea căutarea… Asta ar merge, asta am postat-o de prea multe ori, eh, de asta nu ştie nimeni, n-are sens – şi tot aşa, până mi-am amintit de “Your Song”! Cântecul tău, mi-am zis…

Da, pentru că în secret visez ca cineva să-mi compună şi mie, cândva, un astfel de cântec, sau să mi-l dedice măcar, da’ mai este vreme (cred!). Îmi place atât în interpretarea lui Alessandro Safina cu Elton John, cât şi în aceea mai specială a lui Ewan McGregor, din Moulin Rouge. :)

Cântecul a fost compus de Elton John şi a fost inclus pe cel de-al doilea album al artistului, apărut în 1970. A fost cântat, de-a lungul timpului, de o sumedenie de artişti, printre care Alessandro Safina, Rod Stewart sau Ellie Goulding.

Vă las cu această melodie, dorindu-vă să aveţi şi voi o zi cel puţin la fel de splendidă! Toate cele bune! ;)

(PS: my mood-swings are the ones that made me famous among my friends, don’t be surprised).

Nu mai.

Azi, o melodie din ciclul “Şi dacă ramuri bat în geam, bag p”@*, tai copacul!”.

“I may be mad
I may be blind
I may be viciously unkind
But I can still read what you’re thinking
And I’ve heard it said too many times
That you’d be better off
Besides…
Why can’t you see this boat is sinking 
Let’s go down to the water’s edge
And we can cast away those doubts
Some things are better left unsaid
But they still turn me inside out
Turning inside out turning inside out.”

(Annie Lennox, Why)

10 lucruri care mă bucură

O leapşă deosebit de frumoasă şi dragă, primită de la Raluca, mă îndeamnă să vă scriu cele 10 lucruri care mă bucură cel mai mult pe lumea asta. Într-o ordine aleatorie aleg să le trec în revistă, căci nu vreau să fie cu supărare. Începem, deci? :)

1. Mâna LUI peste mijlocul meu, în somn. Îmi place senzaţia că cineva “mă ţine”, chiar dacă-i efemeră, şi dureroasă, uneori. Pentru senzaţia asta aş face multe, tare multe.

2. Aerul proaspăt de dimineaţă. Rareori (mai ales mai nou, cu-atâtea petreceri la care particip) mi se întâmplă să mă mai trezesc de dimineaţă. Dar când o fac, ador să respir aerul proaspăt, să mă plimb desculţă prin iarba din grădină (vara) sau să scot limba pe geam când ninge, să prind fulgi. Continue reading 10 lucruri care mă bucură

Despre Prietenie

“Friendship.

Two people choose each other. On the surface, the reasons for our choice seems obvious: they share our interests, they make us laugh. But is there more to it than that? And do we ever really stop and wonder why this person and not another?

It begins when two people choose each other. But what happens when we outgrow the choice? When, little by little, our paths diverge, our needs change, and one day we wake up and realize that we need to choose something different.”

*citat preluat din cea mai recentă obsesie, şi anume: Being Erica. Un serial TV recomandat de Cosmina, care m-a prins de la primul episod, şi de care nu m-am lăsat până la ultimul minuţel al sezonului al 3-lea. Şi când se-ntâmplă ca unul dintre episoade, ca de exemplu ăsta (Season 3 – Jenny from the Block), să atingă un nerv, ei bine, tre’ să găsesc şi eu o cale să mă exteriorizez.

I lost a friend, recently. And it hurt. And now I’m trying to figure out if it’s like Erica said, we chose something different, or is it because we weren’t meant to be. Well, questions, questions…

I love LOVE

Ziceam zilele trecute că ador începuturile de toate felurile. Atât cele din domeniul profesional, cât şi cele personale. Bun, eu o să vă povestesc acum despre partea cu personalul. Azi mi-am amintit, ascultând o piesă, de un lucru pe care mi l-a zis un amic mult mai înţelept decât mine, şi anume: “Fată dragă, tu iubeşti dragostea. Tu adori să fii îndrăgostită. Nu ştiu cât de mult te amorezezi de persoana în cauză, ci mai degrabă de sentiment în sine.”

Măi să fie, zic. Fix azi mi-am adus aminte de-asta, când, dacă stau bine să realizez, mă aflu în faţa unui nou început. Ştiţi şi voi, paşii nesiguri, telefoanele drăguţe, invitaţiile la cafele (bine, ceaiuri, şi-alea fără cofeină, că asta mi-ar mai lipsi, s-am iar insomnii, v-amintiţi povestea :))))). Ei bine, îmi plac la nebunie toate astea. Descoperi lucruri noi despre un om nou, care te încântă, până la urmă, că de-aia accepţi să afli mai multe :).

Şi dacă tot e să-ncep, o fac cu toate forţele. Full steam ahead. Nu ştiu, sincer, cât de “înţelept” e din partea mea să fac chiar aşa ceva, dar nu ştiu altfel. Toate tacticile alea feminine, cu intrigi şi comploturi, ei bine, eu nu le cunosc. De multe ori mă luau prietenele peste picior, “Nu trebuia să faci asta, acuma o să ştie că-ţi place de  eeel! Şi tu nu vrei astaaa”. Hell, no, cum să nu vreau?!, doar e adevărul… Şi dacă mi-o iau peste bot (cum, aş zice, s-a întâmplat de-atâââtea ori :D), ei bine, mă voi scutura de praf, şi în curând o iau de la capăt, pentru că mi-am dat seama că nu-s genul care să stea mult pe tuşă! C-o fi bine, c-o fi rău, eu asta ştiu, asta fac, şi n-am de gând să schimb prea curând componenta asta a personalităţii mele.

PS: Iată şi melodia despre care vă ziceam mai sus. Mie-mi place la nebunie. ;)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MIJSA7Hedvs&fs=1&hl=en_US]

PSS: So what if I love LOVE? It’s better than not being able to feel anything, right? :)