Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Gata concursul: Am ales cel mai trăznit pariu!

May
20

Gata cu concursul anunţat acum o lună şi cevaaa… Organizat de Pariuri.Org, Concursul “Cel mai trăznit pariu din viaţa ta” şi-a ales câştigătorul ieri: am votat, noi, cei 4 membri ai juriului (eu, şi cei trei masculi feroce ;)).

Iar câştigătorul, param-pam-pam: e Marin Cristian! Pariul despre care ne-a povestit el îl puteţi citi aici! 🙂

S-a votat după sistemul de la Eurovision, maică, doară suntem şi noi oiropeni, ce dreacu’… Ciupanezul a strâns 34 de puncte, urmat fiind de Jorjette (cu 27) şi Chotronella (cu 25). Toate mi-au plăcut, mi-a fost destul de greu să aleg cui să dau punctaj maxim… Felicitări tuturor participanţilor, mi-a făcut plăcere să citesc poveştile voastre, şi sper să mai avem astfel de concursuri! 😉

Thor. Şi atât.

May
19

Fusei la film aseară. Cine m-a pus, habar n-am, dar eu am fost prezentă. Şi-ncă la o oră destul de “nerezonabilă”, dar să zicem. Pentru că era peste tot pe unde întorceam capul, toată lumea vorbea numai despre THOR, cum, eu să rămân pe dinafară? Mai ales că, aflând că-i 3D, am zis că sigurat aflu ceva chestii cool de văzut. Aşa a şi fost. 🙂 (more…)

Bordurilor, vă halesc!!!

May
18

Locuiesc în minunatul (reţineţi ghilimelele invizibile) cartier orădean Ioşia (nu, nu Ioşia Nord, ăla e prea civilizat), adică în Calea Aradului. Şi pentru că dom’ Primar a decis împreună cu consiliul local să facă locuri de parcare multe, şi noi, şi faine, şi după standarde europene, ce mai, o minunăţie, iată că muncitorii harnici contractaţi s-au pus pe treabă. De 2 săptămâni s-au apucat de zdranga-zdranga pe sub geamul meu, de la 8 dimineaţa până pe la 4-5 seara. Bun, şi muncind cu-atâta spor, te-ai aştepta să şi termine o dată, nu? Ah, uitai să menţionez: nu s-au apucat de parcări, nici pomeneală. Momentan ( adică de-acu’ 2 săptămâni, mai exact), sparg betoane să pună borduri. Pentru trotuare, mă-nţelegi? Şi te-ai aştepta să aibă o anumită logică în traseu, da’ de unde?! Dau cu picamerul într-o veselie. Acum sub geamul meu, imediat vis-a-vis, şi tot aşa. Zici că-s canguri cu picamere. Canguri care iau pauze destul de dese (deşi încă n-au dat căldurile alea toropitoare). Nu mai e nevoie să menţionez faptul că din 6 muncitori câţi am văzut, maxim 3 muncesc. Restul mănâncă seminţe, sub umbra unui copăcel.

Şi ăsta nu e decât începutul. Încă vreo alte 2-3 săptămâni or să se ocupe de trotuar, şi-abia colo, mai peste-o lună or să se apuce de parcările propriu-zise. Câtă veselie la mine pe stradă, să te ţii, vere! Cred că mă mut până la toamnă. Dacă nici de-acasă nu pot munci de gălăgie, îmi găsesc eu un “birou” prin vreo cafenea drăguţă. Am zis! 😀

[slideshow]

Păpică rapidă (sau Marţi, fără 3 ceasuri rele)

May
17

S-ar putea să vă amintiţi unii dintre voi păţaniile mele de marţea trecută, cu cele (minim, aş zice) 3 ceasuri rele, în care numa’ să mai chem poliţia acasă sau salvarea mai lipsea, dar de data asta, am zis că vreau să fiu mai precaută! Cum foamea-i mare, am intrat în bucătărie acum o oră, şi am decis: nu punem mânuţa pe niciun aparat electric sau cu gaz, că cine ştie?!… Şi pentru că de dimineaţă mi-am amintit de o salată pe care-am încercat-o la Paşte, şi-a ieşit bună-bună, am zis că-i musai s-o fac iar, căci numa’ bine – n-are nevoie de “indicaţii” speciale.

Salata despre care o să vă scriu mai imediat e din categoria celor care nu necesită timp mult de realizare, şi nu necesită nu-ştiu-câte abilităţi de mare şef bucătar. E o salată uşoară, de ţelină şi măr. 🙂

Cum se procedează: aveţi nevoie de 4 mere medii (nu de-alea umflate cu pompa, d-alea ajung 3 :lol:), o ţelină medie şi-asta (cam jumătate de pumn de fată), un ou + ulei + muştar (adică o maioneză) şi condimente la final. Ţelina se dă pe răzătoarea fină, la fel şi merele (nu împreună, pentru că merele lasă zeamă, care trebuie stoarsă => şi o cană de suc de mere :)). După ce-aţi stors merele, se adaugă ţelina şi maioneza. Un praf de sare (mie, sincer, îmi place mai mult să fie dulceagă, deci nu pun!), şi un piculeţ de piper, et voilà! Fără explozii sau incidente care să rănească! Eu am uns-o pe pâine, şi am pus deasupra şuncă. Bon appétit! 🙂

PS: poza-i luată “dă pă net“, pentru că mi-a fost prea foame să stau să mai pozez mere şi alte cele. 😀

Cum a fost: Nu-s parale-n buzunare

May
16

Dacă ieri după-masă vă invitam la teatru, la o comedie excepţională, ei bine, azi vă povestesc cum a fost. Ştiam încă de pe afiş că piesa se bazează pe cupletele lui Constantin Tănase, şi că va apărea şi Oana Lianu în distribuţie, însă n-aveam habar de surpriza pregătită: ea a lansat un adevărat recital cu melodii de-ale Mariei Tănase, stârnind ropote de aplauze în sală! Întreaga audienţă a ascultat-o fermecată, pe prinţesa naiului românesc, Oana Lianu! 🙂 (more…)

PRbeta: Like! (2)

May
16

Azi, în sfârşit, după o pauză semnificativă, în care să nu credeţi că m-am odihnit, am decis că-i musai s-apară şi cel de-al doilea post despre PRbeta. Postul promis încă de sâmbătă, cu mai multe detalii despre ce-am reţinut io pe-acolo, ce-am aflat nou, ce m-a amuzat sau, cum s-ar zice, PRbeta trecut prin filtrul Ioanei Ştef! 🙂

Alina Crâncău, de la Trilulilu, a avut o prezentare haioasă: (more…)

Guest Post: by AlexR

May
13

Între două postări despre ce-a însemnat PRbeta, luăm o scurtă pauză, cum s-ar zice. Iar pentru că Alex se plictisea într-o după-masă, şi-avea chef să scrie pe un blog, dar altul decât al lui, i-am propus să vină în vizită la mine. Iată, deci, ce-a ieşit din “colaborarea” noastră: ladies & gents, guest post de la AlexR:
(PS: l-am rugat să scrie despre un film, ceva ce i-a plăcut) 😀

RED

Nu pot să încep decât prin a spune că actorii principali sunt Morgan Freeman și Bruce Willis. Și cu asta am spus mai mult din jumate :lol:. Vă dați seama că sunt niște actori excelenți și au jucat în filmul ăsta foarte bine. Filmul are ceva acțiune, comedie și chiar romantism. Deci e pe placul tuturor.

Long story short: un grup de ex-soldați încearcă să supraviețuiască unui asasin contractat de CIA. Treaba devine complicată când intră în joc fata de care e îndrăgostit unul dintre soldați.

Ce mi-a plăcut mie deosebit de mult la film a fost faptul că îmbină într-un mod, nu știu, special momentele de suspans cu cele de râs, spre exemplu. Mi-a mai plăcut că au intervenit 2 dintre actorii mei preferați – citați la începutul articolului.

Ce pot să mai spun. Vă recomand cu căldură să vedeți acest film. Mie mi-a plăcut extrem de mult. Pe o scală de la 0 la 10, i-aș da un 7.5 pentru poveste și un 8 pentru actori.

Ah, ce vacă sunt. Am uitat să mă prezint. Sunt milka Alex (aka AlexNuMaiStiu on Twitter) !

Acestea fiind scrise, mulţam fain, Alex! Sau ¡Gracias! 😉

PRbeta: Like! (1)

May
13

Din ciclul de-ntâmplări vesele “Wish you were here”, azi despre cum a fost la prima ediţie de  PRbeta. Nu pot să zic c-aveam nu-ştiu-ce aşteptări, pentru că nu prea ştiam cu ce-avea să se mânânce evenimentul, tot ce ştiam era că aş fi regretat o perioadă dacă n-aş fi fost acolo. Am ajuns, cu chiu-cu vai (eu cel puţin, din cauza mega-bagajului cu care m-am gândit să apar în Timişoara), la 8 şi ceva la Hotel Timişoara. Primirea a fost deosebită, datorită celor de la Status Pimp care ne-au întâmpinat cu statusurile lor caracteristice. Zâmbete încă de dimineaţă! 😉 (more…)

The Road to… Timişoara

May
11

Fac ce fac, şi tot la Timişoara ajung. Mi-e tare dor de oraş, n-am ce face. N-am ales eu să mă despart aşa de brusc precum am făcut-o de urbea de pe Bega… Anyway, s-a cam prins lumea de la mine din familie că aş face şi pe dracu’-n patru, numa’ să mai merg aşa, din când în când, într-o vizită prelungită, pentru doza de drog. Plus că acolo-s şi fetele mele, my soulmates, şi şantajul e maxim, iar eu sunt o fiinţă slabă. 😉 (more…)

3 ceasuri rele cu ficăţei explodaţi şi multe altele

May
10

Eu sunt o optimistă. Pe bune că sunt! Toţi cunoscuţii mei pot depune mărturie pentru asta. Dar câteodată n-am alternativă, şi mă las învinsă, uite-aşa. Spre exemplu azi. Ştiu, din popor, că marţea-s 3 ceasuri rele. Da’ niciodată nu ştiu când anume încep, aşa că mă risc, în fiecare marţi, să văd ce se mai poate întâmpla. Dacă azi a mers totul strună la serviciu (până acum, cel puţin), mă gândeam că poate mă ocolesc ceasurile rele. Ei, poveste!…

Ca tot omu’ care trudeşte de-acasă, încerc şi eu să mai trag chiulul 5-10 minute, să fug la bucătărie să ciugulesc ceva. Mi-era o poftă teribilă de ficăţei, făcuţi de aseară, da’ cum ieri avusei o urgenţă la dentist, n-am pupat nimic din ei, şi-abia aşteptam dimineaţa de azi. Pun iute ficăţeii în microunde, şi-aştept – până una-alta, dau o fugă la baie să mă spăl pe mâini. Dintr-o dată, aud POC! Apoi încă un POC, ceva mai pronunţat. Mă fac roşie-verde-galbenă-mov, şi mă-ndrept cu groază spre bucătărie. Scot iute drăcia din priză, deschid, şi ce să vezi?! toţi ficăţeii împrăştiaţi prin cuptor, niciunul rămas în farfurie, iar capacul trântit şi-ăla. Slobod nişte dumnezei, cum îi stă bine unei domnişoare, şi iau, resemnată, laveta să curăţ pagubele. Juma’ de oră mai încolo, şi moartă de foame, şi cu nervii la maxim, încerc să mă calmez, şi-mi aduc aminte de lapte. Da, lapte cu cereale, poate-poate ţin şi-alea de foame. Când să deschid cutia cu lapte (de-ăla Dorna, nu ştiu cum de-a răsărit la mine-n frigider, că io Mili iau de obicei), frate, nu se deschidea. Şi dă-i, şi trage, când colo, zbang, rup cutia de lapte. No, aşa ceva, neam de neamu’ Ştefilor n-a păţit. Curăţ încă 15 minute pagubele, cu o ureche atentă la laptop, să nu-mi scrie şefu’, şi pun drăcia la microunde. Merge bine (mă gândesc eu, în sfârşit)! Pe dracu, mă uit în jos la mână, şi văd cum şiroia un firicel de sânge din degete. 2, mai exact. Indexul şi degetul mare de la mâna stângă, fain-frumos străpunse de plasticul de la cutia cu lapte. No, aşa ceva?!… O_o

Pansată, şi flămândă, să revin la muncă, nu? Că nu-i decât ora 2, aproape, şi ziua e departe de a se fi terminat…

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=ijQUkkFq-Hc&w=500&h=405]