Am să-ncep prin a spune sus şi tare că-s o fricoasă şi că n-am curaj să mă uit la horror-uri. Bine, nu-i chiar adevărat, curaj am (sau cel puţin am avut odată); m-a pus sfântu’ să mă uit la ceva, când eram mai mică şi evident, singură acasă, într-o noapte în care-am vrut să-ncerc marea cu… degetul. M-am pus fain-frumos la un horror la teveu, şi-a fost OK. Am rezistat până la final fără prea mari drame. În schimb, dup-aia, când a venit vorba de somn… ia-l de unde nu-i. Vreo 2 săptămâni am avut nişte coşmaruri fioroase, de mă trezeam lac de sudoare şi cum imaginaţia mea e foarte creativă şi bolnavă, uneori… vă daţi seama că multă vreme n-am dormit un somn bun, de 8 ore. (more…)