După a nu-ştiu-câta noapte de insomnie consecutivă, de foit în pat, apoi numărat de stele şi oi cât pentru o mie de ani încolo, am ajuns la o singura decizie posibilă, şi matură, de altfel, şi anume: voi face o pauză de la ceaiul negru cu lapte. Plăcerea mea vinovată de toate zilele a ajuns să-mi provoace o insomnie cum nu mi-a fost dat să îndur niciodată până acum. Ştiu, ştiu zicala: niciodată să nu spui niciodată! Dar chiar aşa?! Să fiu trădată în asemenea hal?! Tocmai eu, propovăduitoarea licorii magice? E strigător la cer, aş zice!
Bine, recunosc… am ajuns să beau aproximativ 1 litru de ceai negru cu lapte pe zi, dar nu am crezut că lucrul acesta o să-mi cauzeze astfel de probleme. Nefiind băutoare de cafea, nu ştiam cum stă treaba cu cofeina, chestii, aşa că mi s-a părut natural să o dau pe ceai negru, poate pentru că eram invidioasă pe ritualul zilnic al cafegiilor. Şi uite unde am ajuns… În fine, n-o mai lungesc.
Dragul meu ceai negru cu lapte, m-am gândit mai bine, şi am luat următoarea decizie: e timpul să luăm o pauză. Relaţia noastră a fost una specială, am trăit momente deosebite unul în compania celuilalt, dar GATA! S-a terminat! Finito! Bineînţeles, nu te voi uita prea curând (au grijă insomniile de asta, n-ai frică!), şi sper să putem relua ritualul nostru cotidian cât de curând posibil! În doze mici, fireşte! Să nu care cumva să ajung iar la ziua şi litrul (deşi s-a întâmplat pe nesimţite, vă jur! :D)…
Oricum… până la următoarea noastră întâlnire, m-am decis să trec pe lapte cu miere. Sper că nu-mi vei purta pică. Ştii că în sufletul meu vei ocupa mereu primul loc!
Cu drag, a ta băutoare,
Ioana.
