Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Despre boala serialelor

Feb
16

Hmm… chiar şi acum, după ce-am ales titlul, îmi dau seama că poate termenul de “boală” nu e neapărat cel mai potrivit, dat fiind faptul că unii au ajuns chiar şi la obsesie din pricina serialelor. Deci, azi despre boala/obsesia pentru seriale! 🙂

Eu fac parte din această categorie de oameni “bolnavi”, care aşteaptă cu sufletul la gură să apară următorul episod (asta în cazul serialelor care încă se filmează), sau care devorează episod după episod şi nu stau potoliţi până nu ştiu că s-au pus la somn după încă un sezon vizionat. Bineînţeles, n-am fost dintotdeauna aşa… În adolescenţă nu prea m-am dat în vânt după seriale, tocmai din motivul că te ţin legat, şi că trebuie tot timpul să “stay tuned for next week”. Apoi, ajungând la facultate, stând în cămin şi neavând teveu (nu ştiu de ce consideram că numai la teve poţi vedea aşa ceva – silly ME), am zis că iar scap teafără şi întreagă. Da’ lovitura avea să vină mai curând decât mă aşteptam, când, în anul 1, în vacanţa de Crăciun, am venit acasă. Am făcut o vizită celei mai bune prietene, şi la insistenţele ei (remember, Stella?! 😉 ), am acceptat volens-nolens, mai mult nolens, să mă uit la primul episod din Grey’s Anatomy. No, atâta mi-a trebuit. I-am cerut să-l văd şi pe al doilea… şi după patru episoade mi-am dat seama că damn!, m-a prins flama. But it was so good!! 😀

Şi după cum zice mommy dearest, începutu-i greu, sfârşitul – tragic! Am devorat toate sezoanele din Grey’s până am ajuns la zi (cred că era sezonul 4 sau 5), apoi Gossip Girl (care nu mi-a plăcut nu ştiu cât de mult, dar deh!, trendul), apoi ţin minte că, tot la insistenţele unui prieten, m-am apucat de Californication. M-a lovit atât de tare dragostea pentru Moody, încât am văzut primele 3 sezoane în 3 zile (eh, eram în sesiune…). Pentru că deja eram la zi cu astea 3, am decis că-i musai să mă întorc la clasici: am dat gata sezoanele din Sex And The City foaaarte repede, şi-am trecut la Gilmore Girls. Apoi, mi-am dat seama că pot foarte bine să jonglez cu serialele… şi-am început JAG (reminiscenţe din copilărie – voiam tare mult să mă fac avocat atunci!), Ally McBeal şi Friends (pentru că nu le văzusem la teve când le-a fost vremea), Quantum Leap (tot din copilărie, că-mi plăcea de nenea Scott), şi The Nanny (da, avusesem o dorinţă să mă fac şi Mary Poppins ;)). Evident, nu mi-au scăpat Two And A Half Men, The Simpsons şi Family Guy. Pretty soon, mi-am dat seama că ajunsesem să mă uit la aprox 15 seriale în acelaşi timp, când am dat şi de Lie To Me (absolutely brilliant, I tell you!), The Tudors, apoi United States of Tara (fascinaţia mea pentru bolile psihice – şi-ăsta-i genial!!), Big Bang Theory (m-a corupt frăţiorul), Glee (şi-ăsta fantastic, mai ales că se cântăăă!! :D) şi CSI:NY (pentru că eram şomeră azi-vară şi am descoperit că şi criminalist voiam să mă fac, tot când eram mică).

Bun, după toate astea… am decis să iau o pauză. Am ajuns la zi cu toate, aşa că stau liniştită momentan, şi aştept să se mai termine din ele, pentru că vreau neapărat să mă uit şi la House M.D. sau Seinfeld, ah, şi neapărat SouthPark.

[slideshow]

Evident, la final nu-mi rămâne decât să vă rog, prieteni, să-mi împărtăşiţi un serial-două la care vă uitaţi, da’ de m-a prinde iar flama… 😀
*sursa foto: IMDB

Oh, Lord…

Feb
04

make me pure, but not yet…

Da… după cum anticipau foarte bine-voitoarele mele rubedenii, mi s-au terminat încet bateriile. Da, la mine în familie se puneau pariuri: “Oare cât mai rezistă Ioana cu ritmul ăsta de muncă?”, “Tu, ai văzut-o cât îi de slabă?! Doamne, fereşte, ce-o să fie cu ea?!”, şi alte minunăţii din partea celor care ar trebui să te susţină, nu să-ţi sape groapa. În fine. 😉
Da, toate activităţile mele şi ritmul haotic mi-au venit de hac. Culcat la ore târzii, mâncat la ore neregulate (asta când îmi aminteam să mănânc, c-au fost şi zile în care noaptea, în pat, mă tot gândeam ce uitasem eu să fac în ziua respectivă), s-au adunat. De câteva zile sunt posesoarea fericită a unei răceli de toată frumuseţea! Şi nu mai vrea să treacă. Şi-am încercat multe leacuri, pe bune că da. Acuma, antibiotice nu. Nu mai vreau. Mi s-a urât să-nghit pumni de augmentine care să mă facă să văd stele verzi şi alte şi alte minunăţii din laboratoare. Eu am încercat cu cocktailul meu clasic, care-a funcţionat foaaarte bine până acum (miere+pălincă de la Maramu’ – thanks Mery! :)), tequila, jeggarmeister, propolis, apoi mujdeiuri, mâncăruri picante, ceai de imunitate, lămâie, miere, portocale, clementine, strepsils, tantum verde, tic-tac, fanta de lămâie – băi, pe toate le-am luat. Că numa’ nu voiam să accept faptul că tre’ să trec la pastile. Dar adevărul crunt m-a lovit de dimineaţă, când, încercând vocalizele mele normale (adică să cânt după calculator, na! :P), am rămas fără voce. No, mută de-a dreptul. Asta în condiţiile în care diseară tre’ să recit poezii la Cenaclu. Cred că-s mulţi oameni care se bucură, eh, măcar cineva o face pe Ioana să tacă, nu?! 🙂 . Da, se-ntâmplă. Mie, cam de două-trei ori pe an. Da’ fiţi pe pace, că-mi revin eu, şi reiau binecunoscutele mele poliloghii. 🙂

Închei c-o scrisoare din inimă, pentru Doamne-Doamne.

Dear God,

This is me, humble and all, asking for my voice back.

Love,

Ioana

Testarea de dimineaţă

Feb
02

Revin la buna practică a testării de miercuri dimineaţa, pentru că nu v-am plictisit de mult cu rezultatele quizz-urilor mele ;). Pentru că tot sunt răcită şi hibernez în pat, ce poate fi mai plăcut decât să vezi ce-ţi poate abera mintea?! Azi, o întrebare magică, care sigur le-a trecut prin cap celor ce au apucat să mă cunoască un piculeţ, şi anume:

De pe ce planetă am aterizat?

De pe Venus:

Rezultatul testului indică faptul că ai picat de pe Venus, planeta dragostei. Eşti o romantică incurabilă şi simţi nevoia în permanenţă de iubire şi atenţie. Nu suporţi singurătatea, eşti o persoană populară, sociabilă şi afectuoasă. Stăpâneşti foarte bine arta flirtului, mizând în general pe naturaleţe. Conştientă de farmecele tale porneşti un joc inocent la prima vedere, atrăgând atenţia prin atitudine şi sensibilitate. Însă, într-o manieră extrem de senzuală îi dai de inţeles celui de lângă tine că ai nevoie de încredere şi cauţi armonia perfectă într-un cuplu. Bărbatul ideal este un artist în adevăratul sens al cuvântului, un personaj cu un stil de viaţă ordonat şi totodată surprinzător.

Na, sărăcie. Deci nu-s de pe lună, vedeţi?! Oricât de lunatică aş fi :))) Bine, luna mă guvernează în horoscop, aia-i altă poveste. Per ansamblu, testul nu mi-a zis tare multe noutăţi despre mine, astea le ştiam eu deja. Şi totuşi, câteodată e bine să-ţi aminteşti ce şi cum. De unde porneşti şi încotro te-ndrepţi… 🙂

*sursa foto: gugăl

Ioni şi Ioane

Jan
07

Prieteni dragi, La Mulţi Ani de ziua numelui, de la o Ioană fericită! 😀

Ah, ţin să menţionez că eu am început sărbătorirea ceva mai devreme, de aseară, la karaoke, şi ce bine-a mai fost! Lumea-i faină în Oradea, pe bune că DA! Am cântat melodiile mele, am primit şi nişte şoturi de tequila din Submarin, am dansat, ce mai… distracţia a fost în toi! Vă las cu o dedicaţie muzicală şi cu urări de bine pentru toţi! 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fXqNKt4eOqw&fs=1&hl=en_US]

Eclipsa… online?

Jan
04

Se spune că trăim în secolul vitezei şi-al informaţiei… Secolul lumii virtuale. Şi ce bine pică toate avantajele astea ale tehnologiei într-o dimineaţă noroasă de 4 ianuarie, când ar trebui să vedem prima eclipsă parţială a anului? E ca-n bancul ăla cu cei doi prieteni care vorbesc pe net, şi unul zice: “Bă, ce fain ninge afară!”, iar răspunsul celuilalt: “Dă link, să văd şi eu”. Da, e-adevărat, trăim într-o societate foarte obsedată de tehnologie-internet-online, dar uite, azi m-am bucurat de lucrul ăsta. 😀

Graţie site-ului Primăriei Oradea, care ne-a pus la dispoziţie un live streaming, nici n-a trebuit să ridic fundul din scaunul de birou… Şi nu pentru că nu mi-ar fi plăcut s-o văd pe viu, eclipsa, dar cu frigul şi norii de-afară, sigur nu prindeam nimic. Deci, tehnologie 1, natură 0.  Sper că ăia mai norocoşi decât mine, care s-au aflat la un observator sau într-o zonă cu luminozitate mai bună, să se fi bucurat mai mult de fenomen.

Eh, iată c-a şi trecut… ce ţi-e şi cu eclipsele astea… 😉

 

 

Nu v-am mai scris de-un an!

Jan
02

Glumeam! De fapt, nu v-am scris de… vineri, nu? Când vă uram, în ultima zi din an, s-aveţi parte de tot ce vă doriţi mai minunat! 🙂

Bun… Acum, două zile mai târziu de la fericita ocazie menţionată mai sus, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă simt mai altfel. Nicio revelaţie, nicio schimbare (ştiu, acum veţi râde de mine – “Dar n-au trecut decât 2 zile din noul început”, veţi zice!). Ei bine, şi totuşi, deja am comis-o, în astea abia 2 zile. Zicea cineva cu care-am povestit azi că nu-şi scrie niciodată rezoluţii, pentru că ştie că nu e-n stare să le respecte. Just, şi totuşi… am avut oleacă de optimism să cred că aş putea fi altfel în noul an. Dar lupu’-şi schimbă părul… da’ năravul – ba, zice o vorbă românească.

Depresia e tipică după atâtea zile în care-a fost distracţia în toi (teoretic, cel puţin). Ideea e în felul următor: prietenii au plecat care pe unde… Chefurile s-au sfârşit, şampania s-a vărsat, şi artificiile şi-au făcut datoria. Mă plimbam în seara aceasta prin oraş, şi m-a lovit un fel de tristeţe la vederea tuturor ornamentelor şi a decoraţiilor de Crăciun. Nu mă mai încântă – să le ia o dată jos! S-a terminat, nu le mai ţinem. Ca într-o relaţie, cred. S-a terminat, am şters tot, am pus totul într-un loc cât mai adânc posibil, nu mai deschidem sertarul şi aruncăm cheia cât mai departe. Până la următoarea întrebuinţare, cel puţin…

 

De dragul vremurilor bune

Dec
31

Iată-ne ajunşi la ultima zi, magica zi, din 2010. Momentul cel mai oportun pentru evaluări, dorinţe, proiecte, topuri… ce mai, o nebunie de statistici pune azi stăpânire pe întreaga lume. Mie, personal, îmi displace să mă evaluez, pentru că simt că nu-i chiar punctul meu forte. Accept, mai bucuroasă, critici, decât să mă pun în faţa unei foi albe şi să aiurez cu ce-am de gând să schimb la mine anul viitor pentru că (şi aici, cei ce mă cunosc ştiu): nu se schimbă niciodată nimic!!! Pardon, nu schimb niciodată nimic. (more…)

Totul despre Eve

Dec
26

Crăciunul acesta a fost unul mai special pentru mine, pentru că am apucat să fac ceea ce-mi doream de mult, şi anume un maraton de filme clasice. Da, n-a fost în totalitate decizia mea, dar fiindcă am cam fost răcită, am evitat să ies din casă. Am văzut nişte filme absolut fenomenale, care se află pe lista mea cu „1001 de filme de văzut într-o viaţă”, şi mă bucur enorm de pauza asta cinefilă. Printre titlurile văzute se numără: “In The Mood For Love” (cu o coloană sonoră superbă – mi-a plăcut la nebunie!), “Grease” (un musical făinuţ, cu un John Travolta tânăăăr – a fost şi-acesta OK-ish), apoi am trecut la mai clasicele “The Barefoot Contessa”, în care Ava Gardner a fost foarte frumoasă – poate mai frumoasă decât în toate amintirile mele – film foarte bun, pe care-l recomand!, dar cel care m-a impresionat în mod deosebit a fost “All About Eve”. GENIAL. N-am cuvinte, am rămas, vorba ceea, mută de uimire. (more…)

Dragă Moşule,

Dec
24

E vremea aceea minunată din an în care-ţi scriu… Mă ştii, sunt aceeaşi modestă din totdeauna când vine vorba la cerut (sau NU! :D). Ei bine, şi anul acesta, ca în fiecare an, doleanţele mele sunt exprimate muuult mai bine de o mai veche cunoştinţă de-a ta, care sigur a fost cuminte în fiecare an, şi anume draga de Eartha Kitt (deşi putea să fie la fel de bine şi Marilyn Monroe sau mai recenta Kylie Minogue ori Madonna).

Aşa că… Santa Baby, vino cât mai iute în seara asta!

PS: Am fost cuminte, pe bune că da! Ca în cântecel! N-am pupat mulţi băieţi! 😉

PPS: Sărbători fericite, dragi prieteni! S-aveţi parte de un Crăciun plin de bucurie şi clipe minunate alături de cei apropiaţi! 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7MBvCyF7aMU&fs=1&hl=en_US]

Versuri:

“Santa Baby,
Just slip a sable under the tree for me…
Been an awful good girl
Santa Baby,
So hurry down the chimney tonight!

Santa baby,
A ’54 convertible too – light blue
I’ll wait up for you, dear
Santa baby,
So hurry down the chimney tonight!

Think of all the fun I’ve missed
Think of all the fellas that I haven’t kissed
Next year I could be just as good
If you’ll check out my Christmas list…

Santa Baby,
I want a yact and really that’s not a lot
Been an angel all year
Santa Baby,
So hurry down the chimney tonight

Santa Honey,
one little thing i really need – the deed
To a platinum mine
Santa Baby,
So hurry down the chimney tonight!

Santa cutie,
Fill my stocking with a duplex
And checks
Sign your ‘x’ on the line
Santa cutie,
and hurry down the chimney tonight

Come and trim my Christmas tree
With some decorations bought at Tiffany’s
I really do believe in you
Let’s see if you believe in me

Santa Baby,
Forgot to mention one little thing – a ring
I don’t mean on the phone
Santa Baby,
So hurry down the chimney tonight
Hurry down the chimney tonight
Hurry… tonight!”

Oh, ce-aş vrea s-am un râu…

Dec
23

Mâine e ajunul Crăciunului, eu sunt încă la muncă şi, spre deosebire de alţi ani, nu sunt la bucătărie făcând cozonaci alături de mami. Problema mea cea mai arzătoare momentan, e că nu mai simt spiritul ăla faimos al Crăciunului.

Da, sunt acasă, la Oradea… deci nu mai e problema drumului şi-a bagajelor, dar parcă mă simţeam mai bine cu toată agitaţia tipică de sărbători: – bilete de tren, bagaje, drumul din Timişoara, aşteaptă-mă la gară, da, am întârziere, abia aştept să văd casa, prietenii, pe voi, ce ne-ai adus bun? – eh, toate astea s-au evaporat. Anul acesta nici măcar concediu n-am apucat să-mi iau (că deh, aşa-i când schimbi locul de muncă!), aşa că muncesc până c-o zi înainte de ajun. E trist, pe bune că e… (more…)