Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Cum a fost: Târg de iarnă la Moszkva Cafe

Dec
22

Ieri am ajuns, pe nepusă masă și neprogramat, la Winter Fair – Târgul de iarnă organizat de cei de la Moszkva Cafe. La acest târg erau invitați să participe toți cei care fac produse artizanale (hand-made-uri: de la bijuterii, ornamente, jucării, până la… săpunuri sau murături). Cum ziceam, am ajuns acolo neprogramat. Dar m-am bucurat teribil să văd câtă lume produce chestii „de casă” în Oradea! (more…)

Dileme feminine: crema de mâini

Feb
22

Pentru că iarna aceasta am avut “plăcerea” de-a experimenta nişte temperaturi extreme (vă reamintesc că s-a ajuns şi la -21 grade Celsius în Oradea), şi eu am avut prilejul de a testa nişte creme de mâini. Foloseam una în mod obişnuit, dar iarna asta am dat-o gata şi nu am mai găsit aceeaşi firmă (era primită din afară, nu şi n-am fost prea curioasă de marcă). Aşa că m-am trezit în faţa raionului de cosmetice căutând o cremă bună de mâini. Toate au cam aceleaşi ingrediente (glicerina, aloe, gălbenele, etc.), însă cum ştii s-o alegi pe cea potrivită numai după nume? Tocmai, că nu poţi, şi-atunci te lansezi în teste. (more…)

Stimaţi domni taximetrişti,

Feb
14

Am să-ncep această scrisoare declarându-vă eterna mea recunoştinţă şi admiraţie. Nu am permis (şi nici n-am vreo dorinţă să-l iau în viitorul apropiat), şi m-am bazat pe voi încă de la primele mele ieşiri în oraş (se-ntâmpla prin liceu asta). De-atunci mi-aţi fost alături la bine şi la greu, şi am învăţat să mă bazez pe voi şi mai mult, să depind de voi. Sunt o petrecăreaţă şi-o comodă, însă de fiecare dată am avut înţelegere şi sprijin, chiar dacă uneori erau orele prea mici pentru o comunicare fluidă de ambele părţi. (more…)

Ştiri cu zăpadă

Feb
08

Pentru că de câteva zile încoace “iarna a luat prin surprindere autorităţile şi cetăţenii” – expresia preferată a tuturor, doar cine s-ar aştepta să ningă tocmai în februarie?!, ştirile din presă sunt, cum altfel, cu zăpadă. Unii se duc prin oraş şi pozează nămeţii, alţii – ce-au scris ceilalţi despre ei. Unii ar vinde-o, doar-doar să mai scape de ea, alţii protestează pentru parcările în care, evident, nu se poate parca, cum ar fi cele de pe Str. Primăriei (care încă nu sunt curăţate).  (more…)

Poale dulci, curcan şi zăpadă

Dec
30

Ziua a doua oficială de viaţă în Moldova a-nceput cum nu se poate mai bine: a niiiins! Nu vă-nchipuiţi potopul de pe lume, ci doar aşa, de teste, niţică zăpadă, dar parcă aerul era deja altfel. Şi pentru c-am venit cu schiori profesionişti, era musai să ne deplasăm înspre pârtie, să testăm zăpada. Acuma, între noi fie vorba, nu-s mare amatoare de sporturi de frig (pentru că, în mare, DETEST frigul), da’ asta nu-nseamnă că n-am fost de gaşcă şi am stat acasă, ci dimpotrivă. (more…)

Merii Crismăs

Dec
24

Da, e vremea aia din an în care suntem bombardaţi cu SMS-uri care mai de care (de departe, cel mai fain e primit de la Raluca, şi e prea tare să nu-l reproduc aici – da’ ceva mai jos*), cu telefoane de la oameni care, în general, nu ştiu cu cine vorbesc, din prea mult entuziasm şi dorinţa de-a comunica oricui, până la urmă, că e sărbătoare, plus beutură şi mâncare din plin. (more…)

Nume pentru cuţu

Mar
03

A ajuns la noi ieri după-masă, un pic cam neaşteptat, pentru că sunt sigură că nimeni din familie n-a făcut o cerere specială pentru un căţeluş drăguţ, şi totuşi… :D După entuziasmul din primele clipe, apoi întrebări pentru fostul proprietar, apoi “înţelegerea” sexului – ei da, avem un healthy little puppy – and it’s a BOY! :)

La mine a fost dragoste la prima “atingere”, şi tind să cred că s-a întâmplat la fel cu toţi membrii familiei: bineînţeles, e o noutate, şi toată lumea părea să-l fi uitat pe celălalt câine al familiei, care stătea liniştit în cuşca lui şi probabil se simţea exclus (apropo, Bro, cum ziceam că-l cheamă pe Dog?!). Da, e o problemă în familia Ştef. De câte ori primim un animal de companie, şi se întâmplă destul de des, doar locuim la casă, şi deh, avem (sau aveam) toată ziua animăluţe mişunând prin cele două curţi… ei bine, niciodată nu le numim. As in, luni întregi o strigăm pe pisică “Mâţa” sau pe câine “Căţel” sau “Cuţu” and that’s it. Neam de ignoranţi, aş zice. Singura diferenţă a fost când am avut o pisică neagră, superbă, care se numea Mia, şi pe care-a dat-o mama (în ciuda protestelor vehemente ale fratelui meu şi ale mele) unei fetiţe care-a venit în vizită la noi, şi s-a amorezat pe loc de ea. În rest, toate animalele sunt, la noi în curte, doar animale. Ah, şi-a mai avut mama o tentativă de botez, data trecută când am primit 2 câini: pe unul l-a botezat Feisbuc, pentru că auzise ea ceva dubios, şi ne vedea că stăm toată ziua la calculator, iar pe celălalt Gugăl, pentru că găsea şosetele lui taică-meu în nisip, unde le îngropa Feisbuc. :))

Astfel, am decis ca data asta lucrurile să stea un pic altfel. Încă de aseară, căutăm nume pentru cuţu. Ca să n-aibă şi ăsta soarta tristă a neamurilor lui precedente. Eu am venit cu propuneri gen Gumbo, Garlic, Guido, Găluşcă (my personal favorite) sau Ţombi (sugerat de Eliza). Dar NU şi NU: frate-meu e decis că trebe un nume mai autoritar. Gen Fuhrer sau Hitler (are o pasiune mai nou pentru nazism :))). Bine, după cum urmează să vedeţi în poze, căţelul n-are în niciun caz mutră de agresiv, e mai degrabă un căţeluş leneş şi grăsuţ, deci un nume mai… chill ar trebui să-i găsim.

Sugestii, careva? :D

[slideshow]

Recenzie de carte: Casa Spiritelor

Feb
27

Titlu original: La Casa de los Espiritus

Autor: Isabel Allende

Naţionalitate: chiliană

Ecranizare: The House of the Spirits (1993)

De acelaşi autor: Eva Luna, Cuentos de Eva Luna, El plan infinito, De amor y de sombra, Paula, Afrodita, Hija de la fortuna, Retrao in sepia, Zorro, Ines del alma mia, La suma de los dias.

Se pare că dimineaţa de duminică e singurul moment al săptămânii în care pot să stau în tihnă, alături de o cană cu ceai cald şi ciocolată, pentru a-mi savura ritualul de lectură. Dacă duminica trecută mă plângeam c-am fost o leneşă, şi că n-am reuşit să termin decât 2 cărţi anul acesta, ei bine, săptămâna aceasta am dat gata o carte pe care n-am putut s-o las din mână. În aşa hal a fost de captivantă cartea asta, încât nu puteam să mă pun la somn fără să fi citit încă un capitol-două.  (more…)

Azi, în chineză

Feb
23

Dimineaţa tipică de miercuri – zi de iarnă. Mailul obişnuit de la Kudika, zăpadă afară, o iarnă ce nu mai vrea să plece, frig, vreau soare, căldură, 40 de grade cu plus, etc.

Da, e clar. Musai să-mi schimb numele. Sau măcar să-mi mai iau unul, e foarte “fashionable”, din câte am înţeles. :D
Acum 2 săptămâni am aflat că m-ar chema Ahlam pe la arabi, azi evident c-o să aflu cum m-ar chema la chinezii ăia muuulţi, mâncători de orez. Pe mine şi pe alte câteva sute de mii de femei, fireşte :))

Quiz: Ce nume chinezesc ţi se potriveşte?

Iaaar rezultatul: de azi, să-mi ziceţi şiiii — aham, that’s right — drum-roll — Weici. Na, că nu v-aţi aşteptat la asta, huh? ;)

Weici – dragoste, sensibilitate

Eşti o persoană sentimentală şi sensibilă, care crede că lumea va deveni mai bună. Sociabilă din fire, ai numeroase cunoştinţe, urăşti singurătatea şi cauţi atenţie de fiecare dată. Îţi place să fii înconjurată de prieteni şi să te bucuri de acele clipe. Nu suporţi rutina şi de aceea încerci sa faci ceva diferit de fiecare dată. Fiecare zi trebuie să fie unică pentru tine. Alintată şi pasională, eşti adepta relaţiilor lungi deoarece te ataşezi foarte repede de partener şi te îndrăgosteşti imediat. Vrei o persoana romantică, înţelegătoare, care să te sprijine şi să îţi fie alături când ai nevoie.
*sursa foto: aici

What goes up…

Feb
21

must come down, right? Sau… What goes around, comes around. Pe scurt, azi despre all-mighty-karma-bitch.
Da’ ştiu, ştiu. Ce-şi face omul cu mâna (piciorul) lui, se numeşte lucru manual. Şi ştiu că mi-am atras astea asupra mea, da’ ce ţi-e şi cu omul ăsta, trestie sau dansatori sau ce naiba om mai fi.

Povestea mea începe miercurea trecută când, într-un acces total necaracteristic mie de a merge la cumpărături, am aflat şi eu că “BĂĂĂ!!! Sunt reduceri la pantofi, fetelooor!!!” Probabil ştiţi zicala… o femeie nu poate avea niciodată prea mulţi pantofi. Femeie cum sunt, ergo slabă în faţa tentaţiei, atâta mi-a trebuit. Mi-am cumpărat nişte bocanci mov foaaarte drăguţi (după cum zicea o prietenă, legat de dorul meu de Timişoara…) şi nişte pantofi superbi din piele pe care-i iubesc şi-i ador şi aş dormi şi noaptea cu ei, dacă s-ar putea. Cu toc de 12 cm, vere. Că de ceva vreme mi-am dat seama că mă doare-n cot dacă sunt prea înaltă ori ba. Tocuri, că-s tânără – mai încolo opinci! No, şi i-am pozat, i-am şi pus pe feisbuc, s-a comentat, râs, distrat… alea-alea :))))

Aşaaa… şi cum mergeam eu fain-frumos pe Corso, grăbindu-mă înspre şedinţa de la teatru, iată că nimeresc şi mai fain-frumos într-o groapă miiiică, din pavajul ăla multi-lăudat cu piciorul drept. No panic, n-am căzut sau ceva… dar glezna dreaptă a făcut nişte mofturi. Povestea cu ea e veche, a fost luxată de cel puţin 4 ori, şi niciodată în gips, că n-au fost circumstanţele… long story short – am luxat-o olecuţă. Eh, am dat repede uitării glezna, pentru că joia seara, după cum tot eu mă laud, e seară de karaoke de la care nu lipsesc. Şi ce prilej mai minunat să “lansez la apă” noii pantofi decât ăsta?! Booon, mă cocoţez pe toacele de 12, ies din casă, urc în taxi, merg la piesa de teatru, apoi la quiz în Podz, apoi ceva treabă prin Lord’s şi într-un final, pe la 11 şi ceva îmi fac apariţia în Submarin, cu noile accesorii. Cânt, dansez, show de show ce-am făcut, cred c-am ajuns acasă pe la 4.

Faza cea mai faină a fost abia vineri dimineaţa… când tanti glezna s-a simţit probabil ignorată, şi-a vrut musai să capete niţică atenţie. S-a umflat, s-a colorat – pe scurt, vineri seara nici pomeneală să mă sui din nou pe toace. Mamăăă, şi ce chin şi jale pe capu’  meeeu… Iarăşi, plâns pe la neamuri, pe la prieteni, cerşit de compasiune pe feisbuc… tot tacâmul :(

Iată, azi se fac 4 zile de când umblu cu chestiile  mov în picioare. Nu-s aşa de rele, da’ nici aşa de faine precum superbii mei pantofi. Eh, o lecţie am învăţat: în viaţa mea nu mă mai laud cu-alţi pantofi noi!! la nimeni. Că uite ce păţesc. Sper să ţină. :D
(cel puţin până apare colecţia de primăvară…)