Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Cupa Stelei

May
26

Sunt o mare amatoare de fotbal, însă, recunosc, mă uit mai mult la cel străin, dezgustată de învârtelile miticilor din Liga noastră. Ah, şi nu mă uit niciodată la naţională (mi se pare că n-avem echipă, nu de alta). La nivel naţional, cea mai galonată echipă e, de departe, Steaua Bucureşti (pe numele ei de-acum), şi se-ntâmplă ca de mică să fiu instruită să o admir. Cam de pe la vreo 6 ani, aşa. Ţin cu ei, mă uit – din când în când, recunosc – la meciurile lor, pentru că mă deprimă când aud – şi asta mai ales de la fratele meu care-i dinamovist – că “Bă, iar a luat-o pe coajă Steluţa”. Astfel, cu un dinamovist şi o stelistă, maică-mea mai să nu înnebunească la derby-uri. Şi credeţi-mă, “El Clasico” de România are loc doar între Steaua şi Dinamo, iar celelalte echipe sunt doar wannabe.

Aseară, tensiunea maximă la noi în familie, din nou: finala Cupei României, între Steaua şi Dinamo. Norocul a făcut să nu fiu lângă fratele meu, astfel că nu ne-am certat aşa de abitir ca altădată. Nici măcar prin telefon (ne mai “înjuram” prin sms-uri, când marca una sau cealaltă echipă, doar de dragul de a ne scoate puţin ochii, aşa, ca-ntre fraţi :lol:). După (încă) un sezon destul de dezastruos, aş putea zice, cu Steaua terminând pe 5 iar Dinamo pe 6, Cupa era singura soluţie pentru “salvare”. Începe meciul, iar mie-mi tremurau chiloţii. Se ştie clar că-n ultima vreme, în întâlnirile directe din campionat, Steaua a luat bătaie de la Dinamo every-fucking-time, chiar dacă s-a întâmplat să domine meciurile. Steaua a început bine aseară, deşi juca în echipamentul ăla groaznic de galben pe care nu-l înţeleg (asta în măsura în care culorile clubului sunt roş-albastre). În minutul 3, cam aşa, vine bara lui Torje. Gata eram. Dar n-a fost să fie gol. Vine apoi un penalty refuzat steliştilor, mai să-mi revin. Apoi, o lovitură liberă, şi Dică ne face mândri, c-o execuţie superbă: portarul dinamovist spectator, e 1-0 pentru Steaua. Mai trec câteva minute, un fault aproximativ identic, Dinamo primeşte o lovitură liberă. Gol – marchează Torje. E 1 la 1, iar mie mi se părea că avea să-nceapă coşmarul, mai ales că i-am văzut pe stelişti puţin debusolaţi, şi eram sigură că GATA, s-a terminat. N-a fost să fie, pentru că de la cabine Steaua s-a întors cu aceeaşi energie cu care a dominat şi-n prima repriză. O gafă a lui Bărboianu, care-şi înscrie un autogol, cadou pentru Steaua. E 1 la 2, iar eu am pierdut golul, prea ocupată să mă “felicit” cu Ursuţ, alt dinamovist, pe net. Steaua termină sus, chiar dacă dinamoviştii au riscat totul, jucând cu vârfuri, fără mijloc, în repriza a doua. Se aşteptau la o minune, dar n-a fost să fie. Steaua câştigă cu 2 la 1, şi cupa e a noastră! 🙂

După 5 ani de secetă în Ghencea, Tătăruşanu ridică trofeul deasupra capului, înmânat chiar de Emeric Ienei, orădeanul nostru celebru. Al 21-lea trofeu pentru echipa roş-albastră. Meciul a fost frumos, păcat că se montează atât de rar împotriva dinamoviştilor precum au făcut-o aseară. În fine, eu sunt bucuroasă, chiar dacă, vorba de la început, mi-au tremurat chiloţii “da capo al fine”. Restul, despre crizele lui MM, Andone, sau patronii din tribune, chiar trebuie ignorat, pentru că ei nu înseamnă fotbal. Aduc cu ei scandal, can-can, vând ziare, dar nu sunt fotbal.

*sursa foto: gsp

Ai doar 18 ani…

Apr
03

Eşti nebun, iubeşti şi nu ai bani! (ei, asta-i cam adevărat, nu-i aşa, frăţioare? :P)

La Mulţi Ani, dragule! Iată c-a venit vremea să fii şi tu “în rând cu lumea”, cum îţi place să zici… Da, de azi, tot ceea ce faci e legal (vezi, ai grijă cu afumăturile şi mai ştiu io ce licori “magice” :lol:). Ce poate să-ţi ureze o soră mai mare, azi? Hmm… Cred că ar trebui să-ncep cu alea tradiţionale: sănătate, noroc, şi BANI, banii ăia ce par să-ţi placă foaaarte mult, şi pe care sper să ai talentul şi abilitatea de a-i face să muncească pentru tine! De multă dragoste să ai parte (hai, că e vârsta… :P), vezi ce faci cu gagicile, frăţioare – nu uita de protecţie!! 😆

Şi-acum, să trecem la partea mai “heavy”: un berbec atât de serios precum eşti tu (şi ştiu că eşti, să n-o negi!) ar putea să se mai relaxeze, din când în când… N-ai decât 18 ani, e vârsta aia faină, şi-acum nu trebuie să-ţi baţi capul cu mega-problemele vieţii (da, ştiu, eşti foarte nerăbdător să fii adult, but it’s not that much fun, crede-mă! :P)… Toate lucrurile trebuie să-şi urmeze mersul firesc, iar tu, acum, ca tânăr, trebuie să te concentrezi pe aspectele alea mai plăcute – o să ai vreme să-ţi baţi capul suficient cu restul, muuult mai încolo! So live a little! În viaţă, ai să vezi, nu contează atât de mult bunurile materiale, cât cele nemateriale: prieteni, rude, iubite… Nu uita, câteodată e frumos să mai  faci şi câte-un gest voluntar (deci poţi s-o mai răreşti cu întrebarea “Da’ mie ce-mi iese?!”…), pentru că nu se ştie de unde sare iepurele, şi cine te poate ajuta, pe viitor! Cum ziceam mai sus, vezi ce faci cu fetele (I’m always available for future questions & comments, by the way! :P), fii un cavaler, şi aminteşte-ţi că nu ţi-a plăcut să mă vezi pe mine plângând din pricina vreunui bărbat, aşa că fii drăguţ, şi nu le răni – nicio relaţie nu e absolut obligatorie – poţi oricând să mergi mai departe!

Dar destul cu seriozitatea, nu? Acum nu ne mai rămâne decât să punem la punct ultimele detalii ale majoratului, şi să ne şi distrăm, că deh, doar o dată face omul 18 ani, nu-i aşa? La mulţi ani, frăţioare… Te iubeşte sora ta mai mare!