Despre ambiție, curaj și… o femeie serioasă

graduateMama e o femeie de statură mică. Tunsă scurt, băiețește, pentru că de mică a fost „torturată” cu frezele alea ceaușiste, de avea și ea, și surorile ei, părul prins în codițe (codițele alea împletite atât de strâns, încât aproape că zâmbeau săracele, fără voia lor) – tunsoare care se potrivește de minune cu atitudinea ei de mare comandant de oști. Continue reading Despre ambiție, curaj și… o femeie serioasă

Boboacă, encore une fois!

Şi eu, care şedeam liniştită, crezând că GATA!, am scăpat de şcoli. Ei, de unde?!… M-a pus necuratu’ să mă-nscriu la master. Necuratu’ care-a lucrat mână-n mână cu mama, nu ştiu dacă-i de bine sau de rău, dar cert e că din toamnă iar mă număr printre bobocei. Cum ziceam mai sus, că mama-i motorul din spatele acţiunii: ei bine, eu făcui o pauză de la şcoli. Am terminat anul trecut o facultate de 3 ani, mi-am tras o autorizaţie de traducător (engleză şi franceză) şi am decis că-i OK, şi că timpul meu acordat şcolilor (începând de la 7, până la 22 de ani) e mai mult decât suficient. Dar mama nu, şi NU, trebuie master. Continue reading Boboacă, encore une fois!

Am fost fericită când:

Hmm… O nouă leapşă, tot de la Motan, că se pare că el are obiceiul de-a ne transmite leapşa cea de toate zilele. Dar asta-mi place, aşa că mă conformez: mă-ntreabă, de data asta, despre momentele în care am fost fericită. În primul rând, musai tre’ să zic ceva despre felul în care s-a pus problema: “ai fost fericit atunci când…”, fără superlativele atât de des întâlnite în cotidian. Pentru că mie, de exemplu, nu-mi vin în minte momentele alea de maximă fericire. N-am zis, cred, niciodată, “Asta e cea mai fericită zi din viaţa mea!”… şi-asta pentru că au fost foarte multe astfel de zile. Continue reading Am fost fericită când: