Adio! dar rămân cu tine…

După a nu-ştiu-câta noapte de insomnie consecutivă, de foit în pat, apoi numărat de stele şi oi cât pentru o mie de ani încolo, am ajuns la o singura decizie posibilă, şi matură, de altfel, şi anume: voi face o pauză de la ceaiul negru cu lapte. Plăcerea mea vinovată de toate zilele a ajuns să-mi provoace o insomnie cum nu mi-a fost dat să îndur niciodată până acum. Ştiu, ştiu zicala: niciodată să nu spui niciodată! Dar chiar aşa?! Să fiu trădată în asemenea hal?! Tocmai eu, propovăduitoarea licorii magice? E strigător la cer, aş zice!

Bine, recunosc… am ajuns să beau aproximativ 1 litru de ceai negru cu lapte pe zi, dar nu am crezut că lucrul acesta o să-mi cauzeze astfel de probleme. Nefiind băutoare de cafea, nu ştiam cum stă treaba cu cofeina, chestii, aşa că mi s-a părut natural să o dau pe ceai negru, poate pentru că eram invidioasă pe ritualul zilnic al cafegiilor. Şi uite unde am ajuns… În fine, n-o mai lungesc.

Dragul meu ceai negru cu lapte, m-am gândit mai bine, şi am luat următoarea decizie: e timpul să luăm o pauză. Relaţia noastră a fost una specială, am trăit momente deosebite unul în compania celuilalt, dar GATA! S-a terminat! Finito! Bineînţeles, nu te voi uita prea curând (au grijă insomniile de asta, n-ai frică!), şi sper să putem relua ritualul nostru cotidian cât de curând posibil! În doze mici, fireşte! Să nu care cumva să ajung iar la ziua şi litrul (deşi s-a întâmplat pe nesimţite, vă jur! :D)…

Oricum… până la următoarea noastră întâlnire, m-am decis să trec pe lapte cu miere. Sper că nu-mi vei purta pică. Ştii că în sufletul meu vei ocupa mereu primul loc!

Cu drag, a ta băutoare,

Ioana.

Bine v-am găsit!

Salutare, dragi prieteni!

Şi pentru că toate trebuiau să poarte un nume, s-a născut şi blogul acesta drăgălaş, în care sper să scriu toate despre farmecul lucrurilor plictisitoare din viaţa mea de zi cu zi!

Hai să n-o mai lungesc atât cu vorba, şi să m-apuc de treabă!

Va fi (încă!) un blog drăguţ, în care voi relata întâmplări (mai mult sau mai puţin personale), voi scrie despre filmele pe care le-am văzut, muzica pe care o ascult, cărţile pe care le citesc… într-un cuvânt, despre ce se întâmplă în viaţa mea, prin prisma roz cu care – zice-se prin târg – aş fi fost înzestrată!

Deci, dragilor, bine aţi apărut în viaţa mea!

Promit să fiu aceeaşi drăguţă din totdeauna, şi să vă arăt că atunci când viaţa îţi oferă lămâi… ei bine, putem foarte bine să facem limonadă! (sau să le stoarcem în ceai!) :)