Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Omul modern

Jun
24

Omul ăsta modern le vrea pe toate la un singur click/buton distanţă. Let’s face it, nu ne place să aşteptăm. Să aşteptăm după căldură, lumină, electricitate, conexiunea la internet, sau câte şi mai câte. Mă plângeam, anul trecut, prin iarnă, că sunt mult prea conectată şi că n-ar strica s-o mai reduc, pentru că se poate trăi şi fără, dar mi-am revenit foarte rapid, şi vă spun cu mâna pe inimă că-mi plac toate avantajele societăţii în care trăiesc. Chiar îmi place să ştiu că am ceea ce vreau la un click/buton distanţă.

Dar vine şi vremea când, pentru că se fac reparaţii/prelungiri/înnoiri sau naiba mai ştie ce, toate avantajele astea aşa se duc pe apa sâmbetei, de nici nu-ţi vine să crezi. Iar în zona mea, pentru nişte amărâte de parcări, se taie şi se spânzură într-o veselie: ieri curentul, azi apa caldă. Bun-bun, hai că înţelegem… facem pe dracu-n patru şi înţelegem… dar eu neavând curent ieri, n-am muncit. Şi francezul meu, oricât de nais & all ar fi, nu-i obişnuit cu scuze “ah, desolée, s-a luat curentul, e România, ştiţi, se-ntâmplă des, bla-bla”… şi pac îmi taie din salar. Aşa că mie, omului ăstuia modern, care munceşte de-acasă, parcă nu-mi mai place aşa de mult treaba pe care-o fac. Doar zic, aşa… 😉

*sursa foto: acilea

Pana de curent

Dec
09

Personal, îmi place să cred că trăim într-o societate aproximativ civilizată, a secolului 21. Nu e întotdeauna cazul, bineînţeles. Tocmai ce-am revenit la “viaţă” după 4 ore fără curent electric. Acuma, mulţi veţi zice că-s o răsfăţată, şi veţi râde pe înfundate de o zăpăcită care s-a trezit obsedată de internet şi electricitate. Dar nu e vorba numai despre asta.

Iniţial m-am pus la somn. Ninsese… frig afară, merge un pui de somn, nu? Mai ales dacă n-ai alternativă mai modernă. 😀 Apoi, trezindu-mă, m-am gândit că n-ar pica rău un pic de mâncare. Bun, şi cum îţi faci de mâncare, când te-ai obişnuit de ceva vreme ca toate să se trezească la o simplă apăsare pe buton?! Înc-o provocare pentru o Ioana foaaarte adormită. Cu chiu, cu vai… găsesc nişte lumânări. (Evrika) Bun, ar fi bune şi nişte chibrituri, dar unde-or fi? N-are rost să mă mai lamentez… mănânc şi pe întuneric. Hrană rece, că deh! microundele-s şi ele la priză.

Mai trece-o jumătate de oră. Ce facem, ne distrăm şi noi în seara asta? Bun, caut nişte jocuri. Ştiam c-avem ceva table pitite prin casă. Cu lumânarea (căci între timp găsisem chibrituri), şotânc-şotânc, prin sertare. Hai să ne jucăm! Mă pun cu fratele meu, (îl bat, fireşte – cu modestia care mă caracterizează :)) dar nu durează mult… căci plictiseala-i mare când n-ai la îndemână un teveu sau navigarea pe internet (laptopul îşi terminase de muuultă vreme bateria, în primele 2 ore ale penei). În disperare de cauză… îmi iau o carte. Ironia sorţii, nu? S-a bătut atâta ţara asta să scape de comunism, de curent cu porţia, şi-acum, în ditamai capitalismul, ne întoarcem în trecut. A fost o experienţă pe care n-aş vrea s-o retrăiesc cât mai curând, vorba ceea – n-o doresc nici duşmanilor!  Am stat aproape 3 ore la lumânare… şi refuz să-mi închipui cum a fost să trăieşti aşa mulţi ani din viaţă… n-o să-i înţeleg pe cei ce îl regretă şi-acum pe Ceaşcă!

Bun… şi concluzia la care-am ajuns după orele de beznă: trebuie să-mi reorganizez părţi din viaţă, pentru a nu mai fi atât de dependentă de electricitate. Bine, bine… şi de internet! 😀 (dar până atunci, stai să mai intru puţin să văd ce mai fac prietenii de pe Facebook, OK? 😉 )