Un an de Aushopping la Oradea (p) II

ofc_5940Când te gândești la Aushopping Oradea, cu siguranță vezi în bula care se formează deasupra capului tău hipermarketul care se întinde pe o suprafață imensă, de unde poți să-ți cumperi vrute și nevrute (oare numai eu intru după șampon și lapte și ies cu coșul plin?!). Dar Centrul Comercial Aushopping Oradea înseamnă mai mult – și-am să vă exemplific. :-) Continue reading Un an de Aushopping la Oradea (p) II

Un an de Aushopping la Oradea (P)

img_20161210_110132Zilele dinaintea sărbătorilor sunt mereu pline – fie că suntem în goana după cadouri pentru cei dragi, fie că ne place să mergem în locurile cu multă lume și agitație, cu programe speciale de Crăciun. Iar eu, din ipostaza de mămică proaspătă, aleg să merg în centrele comerciale unde pot găsi cele mai multe opțiuni pentru a bifa lista mea de Crăciun, pentru că timpul e altfel împărțit din momentul în care a apărut un omuleț în viața noastră. :) Continue reading Un an de Aushopping la Oradea (P)

Idei de Crăciun, partea 1

E liber la cumpărături. E momentul din an pentru care v-ați pregătit (după Black Friday, firește), ați căutat, ați probat, ați oftat, ați ținut dietă/v-ați îngrășat. Haideți să purcedem la o listă de idei pentru doamnele și domnișoarele din viața voastră (că la bărbați nu mă pricep). E partea întâi, așadar mai urmează – azi, despre cosmetice și produse de frumusețe. Continue reading Idei de Crăciun, partea 1

O cutie pentru un zâmbet în #Oradea

Știu că faptele bune se pot întâmpla în fiecare zi din an, știu asta, dar se pare că de multe ori ne amintim că „trebuie” să-i ajutăm pe cei din jur doar în ajun de sărbători. Dați vina pe secolul vitezei, pe graba cu care ne desfășurăm activitățile, pe faptul că devenim tot mai solitari, că ne adăpostim în spatele monitoarelor de calculator… Anyhow, dacă vreți să „bifați” fapta voastră bună de Crăciun 2013, vă sugerez o activitate frumoasă, care va aduce oleacă de bucurie unor copii: Campania O cutie pentru un zâmbet. Continue reading O cutie pentru un zâmbet în #Oradea

Dau bilete la film: Ho Ho Ho

Preteni din lumea virtuală şi nu numai! Pentru c-am fost mega-super-busy toată săptămâna (ba cu premiere pe la teatru, ba cu evenimente Toastmasters – despre care tocmai ce-am apucat să vă scriu, abia ieri…), n-am apucat să merg la film, dar am o veste bună: dacă vreţi să vă luaţi copilul (cred că merge la copii), dau eu bilete la comedia românească Ho Ho Ho 2: O loterie de familie. :) Continue reading Dau bilete la film: Ho Ho Ho

Moșu’ a venit mai repede!

Pentru că am fost fată bună. :)

Cuminte. Zâmbitoare. Ascultătoare. Atentă. Şi pentru că n-am mai înjurat aşa cum o făceam odinioară (deh, obiceiuri de pe stadion, suporterii FC Bihor ştiu de ce!), iacătă că exact ca-n poveste, Moşu’ îi ascultă pe cei care cer cu ardoare “un telefon pe care să facem campionat de Fruit Ninja!”. Da, bre, iubi avea deja unul, şi-mi trebuia şi mie, pentru că nu se face să tot ceri de la alţii…  Continue reading Moșu’ a venit mai repede!

Crăciun feat. OTL

Dacă vi se-ntâmplă să vă plimbaţi cu tramvaiul prin Oradea zilele astea, s-ar putea să vă urcaţi într-un 2 garnisit cu toate kitch-urile Crăciunuluil, chiar dacă suntem deja în 5 ianuarie. Eram atâta de şocată să văd toate globurile aranjate meticulos – ca să vă faceţi idee, toate erau aliniate perfect, deci cineva chiar a muncit pentru asta – plus beculeţe care sclipiceau, din radiatoare ieşea căldură şi afară erau 8 grade. Bă, io-nţeleg toate şmecheriile comerciale cu “Christmas cheer & spirit” şi hai să binedispunem călătorii, da’ la mine n-a prea funcţionat treaba. Call me Grinch, însă mi s-a părut oarecum exagerat să văd vestigiile unui Crăciun 2011 decedat – mai lipsea să şi cânte ceva colinzi din staţia audio, şi era lux! :)) Continue reading Crăciun feat. OTL

Merii Crismăs

Da, e vremea aia din an în care suntem bombardaţi cu SMS-uri care mai de care (de departe, cel mai fain e primit de la Raluca, şi e prea tare să nu-l reproduc aici – da’ ceva mai jos*), cu telefoane de la oameni care, în general, nu ştiu cu cine vorbesc, din prea mult entuziasm şi dorinţa de-a comunica oricui, până la urmă, că e sărbătoare, plus beutură şi mâncare din plin. Continue reading Merii Crismăs

Concert de Crăciun la Filarmonică

Săptămâna viitoare e plină de evenimente frumoase pentru orădeni, zic! Iată, pe lângă o seară de poezie şi muzică (miercuri) sau un concert al lui Horia Brenciu (luni seara), marţi, de la ora 19, avem Concertul de Crăciun organizat de Casa de Cultură a Municipiului Oradea. În interpretarea Opera Group Project din Cluj-Napoca (cu toţii membri ai Operei Naţionale din Cluj), vom audia un program foarte variat, şi după cum promit organizatorii, va fi unul pentru toate gusturile (nimic greoi sau “nedigerabil”). Continue reading Concert de Crăciun la Filarmonică

Teatru caritabil în #Oradea

De multă vreme nu v-am propus evenimente frumoase, caritabile, de care-avem atâta nevoie în preajma sărbătorilor (nu de alta, da’ cineva acolo sus pune bonusuri în preajma sărbătorilor)… Nişte copii cu inimi mari de la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” organizează un eveniment caritabil pentru colega lor, Roxana (în vârstă de 18 ani), care suferă de leucemie, şi are nevoie de un tratament foarte costisitor în Israel. Şi pentru că nu vor să ceară, doar, fără să dea nimic în schimb, aceştia au apelat la Trupa de Teatru Magne (despre care v-am mai povestit aici), să-i ajute cu un spectacol special pentru Roxana! :) Continue reading Teatru caritabil în #Oradea

Turtă dulce fără număr!

Ştiţi, v-am mai spus, sunt amatoare de dulciuri. Ciocolată în special, turtă dulce pe locul 2. Ei bine, pentru că “good things come for those who wait”, m-am trezit azi cu un telefon la care-am fost întrebată ce fac în data de 10 decembrie. Sâmbătă, hmm… “am să merg la teatru, după-masă, la Scripcarul pe acoperiş, apoi la un concert fain, dar înainte n-am nimic în program”, zic. “Aşa… şi ce-ai zice să participi la un atelier de turtă dulce?” … aici, deja săream în sus de bucurie. Sau bine, fie, copilul din mine sărea şi chiuia. :X Continue reading Turtă dulce fără număr!

Nu v-am mai scris de-un an!

Glumeam! De fapt, nu v-am scris de… vineri, nu? Când vă uram, în ultima zi din an, s-aveţi parte de tot ce vă doriţi mai minunat! :)

Bun… Acum, două zile mai târziu de la fericita ocazie menţionată mai sus, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă simt mai altfel. Nicio revelaţie, nicio schimbare (ştiu, acum veţi râde de mine – “Dar n-au trecut decât 2 zile din noul început”, veţi zice!). Ei bine, şi totuşi, deja am comis-o, în astea abia 2 zile. Zicea cineva cu care-am povestit azi că nu-şi scrie niciodată rezoluţii, pentru că ştie că nu e-n stare să le respecte. Just, şi totuşi… am avut oleacă de optimism să cred că aş putea fi altfel în noul an. Dar lupu’-şi schimbă părul… da’ năravul – ba, zice o vorbă românească.

Depresia e tipică după atâtea zile în care-a fost distracţia în toi (teoretic, cel puţin). Ideea e în felul următor: prietenii au plecat care pe unde… Chefurile s-au sfârşit, şampania s-a vărsat, şi artificiile şi-au făcut datoria. Mă plimbam în seara aceasta prin oraş, şi m-a lovit un fel de tristeţe la vederea tuturor ornamentelor şi a decoraţiilor de Crăciun. Nu mă mai încântă – să le ia o dată jos! S-a terminat, nu le mai ţinem. Ca într-o relaţie, cred. S-a terminat, am şters tot, am pus totul într-un loc cât mai adânc posibil, nu mai deschidem sertarul şi aruncăm cheia cât mai departe. Până la următoarea întrebuinţare, cel puţin…