Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

S.O.S… Dogs?

Nov
24

Locuind în mirifica Ioşia, (sesizaţi ghilimelele de rigoare), am plăcerea ca de câteva săptămâni să dau de o haită de câini care mă întâmpină zilnic, în drumul meu spre staţia de tramvai. În mod normal, n-aş avea o problemă cu ei (eu îi ignor, ei mă ignoră la rândul lor), şi ne-nţelegeam OK, să zic. Însă de câteva zile am sesizat că i-au cam apucat pandaliile: latră de zor prin cartier, şi sar la oamenii de pe stradă. Din nou, cu frica pe care-am dezvoltat-o acum 3 ani, când am fost muşcată de 2 câini în Timişoara, mă fac că nu-i văd, sau că nu-i bag în seamă, şi trec rapid pe celălalt trotuar.  (more…)

Cartierele se cunosc după muzică

Oct
23

Spre (ne)plăcerea mea, locuind într-un cartier destul de îndepărtat de centrul oraşului, şi foaaarte aproape de ieşire şi implicit, de oamenii “plăcuţi” adunaţi pe sub poduri sau conducte, de multe ori am fost nevoită să ascult zgomotele vecinului – pentru că, fireşte, stând în apartamente ca nişte cutii de chibrituri, unul ajunge să audă dacă vecinul de deasupra a tras apa, ca să nu mai pomenesc de alte zgomote domestice. Eu încerc să absentez cât de mult pot în weekend-uri, ca să n-am parte de veşnicele certuri conjugale de la vecinii de la 1, sau de tropăielile micuţei care şade deasupra mea, dar câteodată se mai întâmplă să nu pot să plec. (more…)