Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Clubul fetelor amatoare de fotbal salută băieţii

Jul
30

… care nu-s amatori, cred că trebuia completat în titlu. Recent m-am contrat cu un amic referitor la pasiunea mea pentru acest sport. De când mă ştiu, am fost luată peste picior:

“Cum se poate, fată fiind, să-ţi placă fotbalul?! Ceva-i putred la mijloc…”
Îţi place pentru că se uitau ai tăi? NU.
Îţi place pentru că te uitai cu iubitul? NU.
(more…)

5 filme de pus pe Repeat

Jun
02

Am primit o nouă leapşă cinefilă, de data aceasta de la maestrul Film Sinopsis: 5 filme pe care le-aş (re)vedea indiferent de stare şi anotimp. Challenge accepted, după cum am şi răspuns, aşa că acum am de ales din sutele de filme preferate. Mi-e greu să mă decid, de fiecare dată când vine vorba la făcut un top (mai ales un all-time), aşa că le trec pe primele 5 care-mi vin în minte, plus un citat, OK? În ordine cronologică, să nu fie cu supărare, nu de la cel mai la cel mai… 🙂 (more…)

Despre coincidenţe

May
30

Credeţi în coincidenţe? Eu sigur DA! Dar să vă zic de unde-ncepe istorisirea de azi.

Camera în care dorm nu are perdele d-alea groase, de camuflaj, iar soarele bate în dragă voie pe geamurile mele. Astfel, deşi alarma de dimineaţă sună abia pe la 8 şi ceva, eu mă tot trezesc în reprize, încă de când răsare soarele. Azi, într-una din reprizele alea de “wai, oare e timpul să mă trezesc?!”, în care mă uit buimacă la ceas să văd cât mai am de dormit, am visat că mă trezeam, de fapt, în Timişoara. În fosta mea cameră de cămin. Lucru straniu, dar hai să mergem mai departe. (more…)

Cum a fost: Très Courts, Lecturi Urbane, Festivalul Luminii

May
08

Un post rapid, de duminică, după un week-end încărcat cu evenimente la Oradea! 🙂

1. Începem cu Très Courts: un festival de filme de foarte scurt metraj (maxim 3 min), despre care v-am povestit. Am fost doar în prima zi, şi-anume vineri, dar n-am regretat! M-am distrat atât în prima parte a serii, când am putut viziona 23 de filme din selecţia internaţională, cât şi în ce-a de-a doua, unde am vizionat Selecţia Paroles des femmes: care pune femeia în centrul atenţiei, fie că e personaj sau regizor. Delicioase filme! 🙂

Am şi votat, iată una dintre alegerile mele:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=7EHO7Q8FjsM&w=500&h=314]

2. Lecturi Urbane la Oradea, ediţia a 3a! Lume destul de multicică, cărţi aşa-şi-aşa, dar să zicem că a fost bine! Aici aveţi poze realizate de Lili! 🙂

3. Festivalul Luminii: chiar de-a fost vreme friguroasă la Oradea (nu ştiu ăia de la protv ce vorbesc, vă zic eu! – abia de-aveam 10 grade, nu 18, câte-au zis ei), s-a strâns multă lume în parc. Au venit şi pentru Lecturi Urbane, bineînţeles, dar majoritatea s-au strâns la marele eveniment: stingerea luminilor din Parcul 1 Decembrie, şi aprinderea lumânărilor, pentru o atmosferă feerică. A fost cu-adevărat deosebit, chiar dacă la final am cam cedat din cauza frigului. 😆

[slideshow]

Voi ce-aţi făcut în week-end? 🙂

Despre Prietenie

Apr
19

“Friendship.

Two people choose each other. On the surface, the reasons for our choice seems obvious: they share our interests, they make us laugh. But is there more to it than that? And do we ever really stop and wonder why this person and not another?

It begins when two people choose each other. But what happens when we outgrow the choice? When, little by little, our paths diverge, our needs change, and one day we wake up and realize that we need to choose something different.”

*citat preluat din cea mai recentă obsesie, şi anume: Being Erica. Un serial TV recomandat de Cosmina, care m-a prins de la primul episod, şi de care nu m-am lăsat până la ultimul minuţel al sezonului al 3-lea. Şi când se-ntâmplă ca unul dintre episoade, ca de exemplu ăsta (Season 3 – Jenny from the Block), să atingă un nerv, ei bine, tre’ să găsesc şi eu o cale să mă exteriorizez.

I lost a friend, recently. And it hurt. And now I’m trying to figure out if it’s like Erica said, we chose something different, or is it because we weren’t meant to be. Well, questions, questions…

Scârţ, loc lejer

Mar
29

Sincer, când am auzit pentru prima oară de aşa-numitul bar “Scârţ, loc lejer”… ei bine, am cam strâmbat din nas. Nu ştiam la ce să mă aştept, nu văzusem poze, doar că lumea din Timişoara (OK, studenţii mai bine zis) nu contenea să vorbească de Scârţ. Atâta scârţâială-n sus, scârţâială-n jos, şi la un moment dat, curiozitatea a învins şi n-am mai avut altă scăpare – deşi era la 2-3 minute de locul unde stăteam eu, la vremea aceea. (more…)

Scrisoare către sufletul pereche (I)

Mar
04

Mery dearest, 🙂 (Iubito, câtă lume între noi…)

E ziua aceea din an în care te sărbătorim şi azi, pentru prima oară de 4 ani minunaţi de când ne cunoaştem, nu sunt lângă tine să-ţi urlu cum numai eu ştiu tradiţionalul “La Mulţi Ani!” sau să te trag de urechiuşe. Iartă-mă!

Ne ştim de 4 ani, doar? Doamne, mie mi se pare că te-am ştiut dintotdeauna. Şi atunci când nu ne ştiam încă cu numele, şi rătăceam printr-un fel de negură, prin care rătăcesc în mod constant sufletele pereche, înainte de a se cunoaşte în mod vădit. Pe-acolo rătăceam, eu, tu şi John, până să vină soarta să ne adune într-o cameră de cămin în frumoasa Timişoară, şi să ne pecetluiască pentru totdeauna destinele de colege de suferinţă în anii studenţiei.

Oh, this brings back so many memories… Încerc să fac aici un fel de recapitulare a evenimentelor ultimilor 4 ani şi-ncet îmi dau seama că nu mi-ar ajunge un roman de 600 de pagini să fac asta (apropo, încă mai ţin memoriile tale, aştept să continuăm cu publicarea! :)). Cred c-am să trec doar câteva “social events”, iar restul amintirilor le depănăm in vivo, când ajung lângă tine, da?

Uite, încep cu primele impresii… Nu ţi-am zis-o niciodată, dar din primele zile am început s-am un respect fantastic pentru modul tău de viaţă (treceai atunci prin perioada zbuciumată a existenţei tale, cu drumuri, petreceri, iubiri interzise…). Ţin minte că printre primele gânduri formate în mintea mea au fost “Moaaamă, vreau şi eu un pic de tupeu, cum are fătuca asta!” Nu ţi-am zis-o, niciodată…

Şi nu cred să-ţi fi spus (nu în mod direct, oricum) faptul că ai fost o inspiraţie pentru mine. Mi-ai dat tot timpul proverbialul şut în fund care m-a ajutat (chiar dacă eu n-am văzut-o atunci) să fac pasul în faţă. Mulţumesc! 🙂 Apoi, mi-ai stat alături când am trecut prin dramele primei iubiri adolescentine (God, what was I thinking?! :))), cu destăinuiri la bere, în complex, sau în Unirii… Îţi aminteşti?… Apoi primul cheful de ziua ta… din locul ăla oribil în care am mers doar ca să-ţi facem ţie pe plac :))) şi şunculiţa bănăţeană – merele din fiecare zi – “Stres, dă-mi şi mie nişte bani!” – “Stres, hai să ne uităm la un film!” – gările, autogările, pachetele, papa bun-bun de la Maramureş – toate sunt aici, stocate în memorie. Şi-mi amintesc c-un zâmbet de toate… 🙂

Au fost şi vremuri când te-am urât. Au fost. Nu ţi-am zis-o nici asta, cred… Însă vorbele tale grele n-au făcut decât să-mi deschidă ochii, aşa cu foarte bine te-ai priceput mereu, şi poate eu, neiniţiata, n-am băgat bine de seamă. Dar totul s-a îndreptat, şi-acum n-au rămas decât sfaturile care, văd bine, se aplică după cum tu ai zis.

E ziua ta, Mery dearest! Îţi doresc ca tot ce-ţi doreşti să ţi se împlinească (ştii tu mai bine decât muuulţi dintre noi ceea ce vrei şi n-am nicio îndoială că ştii drumul, chiar dacă uneori îţi mai place să faci câte-un popas…), prietenia aceasta să dăinuie, şi atunci când o să câştigăm la Loto, să nu-ţi uiţi planurile, da? 😉

Te pupăceşte Stresul tău de toate zilele,

Cu drag.

PS: Dă-i şi lui John un pupic de la mine, da? 😀

PPS: Iartă-mă că n-am apucat să-ţi fac vizita surpriză… credeam că mă sacrific cu un scop nobil. Eh, there’s always next year! Love.

Still Got The Blues

Feb
06

E duminică seara, momentul din săptămână în care fac un fel de trecere în revistă a evenimentelor trecute, şi deşi a fost o săptămână minunat de aglomerată plină cu întâmplări deosebite, iată că în seara asta m-a întristat vestea morţii lui Gary Moore. Nu mă aflam printre fanii înfocaţi ai acestuia, însă nu poate să nu mă mişte dispariţia unui om atât de talentat.

Aşa că în seara aceasta, melodia de final de săptămână e de la cel ce-a fost Gary Moore (una dintre melodiile mele preferate)… Audiţie plăcută şi o noapte cât mai liniştită… And you, Gary, sing with the angels tonight! 🙁

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4O_YMLDvvnw&w=425&h=349]

Ce citeam când eram de-o şchioapă

Feb
01

Iată că s-a nimerit să primesc o nouă leapşă de la Cosmina, pe care o onorez cu mare drag, pentru că e despre activitatea mea preferată (cititul) şi perioada mea preferată (copilăria) 😀

Să purcedem, deci! Băi, mie mi-a plăcut din totdeauna să citesc. Încă de la grădiniţă învăţasem, pentru că mămica e învăţătoare, şi stăteam mult cu “copiii ei”, aşa că nu mi-a luat mult să învăţ să citesc. Cred că printre primele cărţi citite de care-mi amintesc e “Vrăjitorul din Oz” (avea nişte poze mi-nu-na-te! :)); apoi mai aveam şi-o carte cu “Poveşti fermecate ruseşti”, şi-alea deosebite, şi bineînţeles, basmele lui Petre Ispirescu şi “Legendele Olimpului”. Şi pentru că terminasem destul de repede cam ce era prin mica noastră bibliotecă la raftul de copii (cam prin clasa a treia), am stat pe capu’ mamei să-mi facă şi mie abonament la Biblioteca Judeţeană, auzisem eu c-acolo ar fi la căăărţi… 🙂

Zis şi făcut, în vreo 2 săptămâni m-am trezit cu ditai abonamentul. Şi stăteam eu singurică în faţa rafturilor (era în perioada în care mama îşi făcea lucrarea de grad, şi pe mine mă lăsa să hoinăresc la secţia de copii), şi mă tot minunam de cât de frumoase pot fi coperţile, şi nu ştiam pe care să le mai aleg. Atunci mi-au căzut ochii pe minunata serie “Mary Poppins” a lui P.L. Travers. Le-am devorat de-a dreptul, am fost atât de încântată de povestiri, încât eram decisă că atunci când voi fi MARE, voi fi Mary Poppins (hmm… dacă stau bine să mă gândesc, parcă şi azi mai vreau asta :)). Apoi a venit rândul lui Jules Verne, iar “Copiii căpitanului Grand” cred c-am citit-o de câteva ori bune, aşa de mult mă impresionase. “Alice în Ţara Minunilor”, “Huckleberry Finn” şi “Tom Sawyer”, “Călătoriile lui Gulliver”, până m-am trezit prin clasa a şasea, şi auzisem eu pe undeva de “Cei trei muşchetari”. Am împrumutat-o şi pe-aia, evident, şi ţin minte că a fost prima carte cu care am întârziat o zi, şi ce mustrări de conştiinţă am avuuut… Mă temeam că n-o să mă mai lase tanti să împrumut niciodată. La finele clasei a şaptea, de premiu, mi-a luat mama o carte pe care cică o găsise rătăcită pe la ceva consiliu, şi era despre ceva vrăjitor micuţ. Da, aţi ghicit, era “Harry Potter şi piatra filosofală”. Am citit-o şi pe-aia repede, mi-a plăcut foarte mult, dar apoi am dat-o uitării, până prin liceu, când s-a declanşat nebunia generală cu filmele şi cărţile seriei. Tot am în plan să termin seria, dar mi-e o leneee… şi-n plus, deja am liste şi listuţe cu cărţi “de oameni mari” pe care aş vrea să le citesc o dată şi-o dată.

Buuun… acum c-am făcut listuţa, e rândul meu să dau leapşa mai departe: începem cu fetele: Andreea, Bianca, Lilişor, Mery, Ralk, apoi Cristi, DanGraţian şi PDF – dragilor, sunt curioasă – voi ce citeaţi când eraţi de-o şchioapă? 😀

PS: evident, şi alţi prieteni sunt invitaţi s-o preia! 🙂

Punct şi de la capăt

Jan
23

Duminica seara, de obicei, mă loveşte un fel de moleşeală. Şi îmi vin în minte tot felul de amintiri despre ce-am făcut în săptămâna care tocmai s-a încheiat. Cu bune, cu rele… eh, a mai trecut una din calendar, şi una nouă e pe cale să înceapă. Da, avusei o săptămână foaaarte interesantă, ca să zic aşa… Începuturi, finaluri, pauze, excese, calmări, nervi, agitaţie, dar una peste alta, toate astea au ajuns să mă facă să mă simt bine, cel puţin la momentul în care scriu aceste rânduri. (more…)