Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Păpică rapidă (sau Marţi, fără 3 ceasuri rele)

May
17

S-ar putea să vă amintiţi unii dintre voi păţaniile mele de marţea trecută, cu cele (minim, aş zice) 3 ceasuri rele, în care numa’ să mai chem poliţia acasă sau salvarea mai lipsea, dar de data asta, am zis că vreau să fiu mai precaută! Cum foamea-i mare, am intrat în bucătărie acum o oră, şi am decis: nu punem mânuţa pe niciun aparat electric sau cu gaz, că cine ştie?!… Şi pentru că de dimineaţă mi-am amintit de o salată pe care-am încercat-o la Paşte, şi-a ieşit bună-bună, am zis că-i musai s-o fac iar, căci numa’ bine – n-are nevoie de “indicaţii” speciale.

Salata despre care o să vă scriu mai imediat e din categoria celor care nu necesită timp mult de realizare, şi nu necesită nu-ştiu-câte abilităţi de mare şef bucătar. E o salată uşoară, de ţelină şi măr. 🙂

Cum se procedează: aveţi nevoie de 4 mere medii (nu de-alea umflate cu pompa, d-alea ajung 3 :lol:), o ţelină medie şi-asta (cam jumătate de pumn de fată), un ou + ulei + muştar (adică o maioneză) şi condimente la final. Ţelina se dă pe răzătoarea fină, la fel şi merele (nu împreună, pentru că merele lasă zeamă, care trebuie stoarsă => şi o cană de suc de mere :)). După ce-aţi stors merele, se adaugă ţelina şi maioneza. Un praf de sare (mie, sincer, îmi place mai mult să fie dulceagă, deci nu pun!), şi un piculeţ de piper, et voilà! Fără explozii sau incidente care să rănească! Eu am uns-o pe pâine, şi am pus deasupra şuncă. Bon appétit! 🙂

PS: poza-i luată “dă pă net“, pentru că mi-a fost prea foame să stau să mai pozez mere şi alte cele. 😀

3 ceasuri rele cu ficăţei explodaţi şi multe altele

May
10

Eu sunt o optimistă. Pe bune că sunt! Toţi cunoscuţii mei pot depune mărturie pentru asta. Dar câteodată n-am alternativă, şi mă las învinsă, uite-aşa. Spre exemplu azi. Ştiu, din popor, că marţea-s 3 ceasuri rele. Da’ niciodată nu ştiu când anume încep, aşa că mă risc, în fiecare marţi, să văd ce se mai poate întâmpla. Dacă azi a mers totul strună la serviciu (până acum, cel puţin), mă gândeam că poate mă ocolesc ceasurile rele. Ei, poveste!…

Ca tot omu’ care trudeşte de-acasă, încerc şi eu să mai trag chiulul 5-10 minute, să fug la bucătărie să ciugulesc ceva. Mi-era o poftă teribilă de ficăţei, făcuţi de aseară, da’ cum ieri avusei o urgenţă la dentist, n-am pupat nimic din ei, şi-abia aşteptam dimineaţa de azi. Pun iute ficăţeii în microunde, şi-aştept – până una-alta, dau o fugă la baie să mă spăl pe mâini. Dintr-o dată, aud POC! Apoi încă un POC, ceva mai pronunţat. Mă fac roşie-verde-galbenă-mov, şi mă-ndrept cu groază spre bucătărie. Scot iute drăcia din priză, deschid, şi ce să vezi?! toţi ficăţeii împrăştiaţi prin cuptor, niciunul rămas în farfurie, iar capacul trântit şi-ăla. Slobod nişte dumnezei, cum îi stă bine unei domnişoare, şi iau, resemnată, laveta să curăţ pagubele. Juma’ de oră mai încolo, şi moartă de foame, şi cu nervii la maxim, încerc să mă calmez, şi-mi aduc aminte de lapte. Da, lapte cu cereale, poate-poate ţin şi-alea de foame. Când să deschid cutia cu lapte (de-ăla Dorna, nu ştiu cum de-a răsărit la mine-n frigider, că io Mili iau de obicei), frate, nu se deschidea. Şi dă-i, şi trage, când colo, zbang, rup cutia de lapte. No, aşa ceva, neam de neamu’ Ştefilor n-a păţit. Curăţ încă 15 minute pagubele, cu o ureche atentă la laptop, să nu-mi scrie şefu’, şi pun drăcia la microunde. Merge bine (mă gândesc eu, în sfârşit)! Pe dracu, mă uit în jos la mână, şi văd cum şiroia un firicel de sânge din degete. 2, mai exact. Indexul şi degetul mare de la mâna stângă, fain-frumos străpunse de plasticul de la cutia cu lapte. No, aşa ceva?!… O_o

Pansată, şi flămândă, să revin la muncă, nu? Că nu-i decât ora 2, aproape, şi ziua e departe de a se fi terminat…

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=ijQUkkFq-Hc&w=500&h=405]