Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Sus, pe Operă

Jul
17

Am o fascinaţie destul de nouă pentru clădirile înalte. Zic nouă pentru că de ceva vreme am descoperit că nu-mi mai e atât de rău la înălţime, cum îmi era când era pici. Ba mai mult, parcă-mi place să stau cocoţată la înălţime, să mă uit la agitaţia de jos, ca şi cum n-aş avea nicio grijă în lume. 🙂 Cu prilejul celei mai recente vizite în Timişoara, am reuşit să ajung şi pe clădirea Operei Naţionale (care găzduieşte şi Teatrul Naţional). Eram tare fascinată de clădirea aia încă de când am fost la primul meu spectacol de teatru, deci era normal să mă cocoţez pe ea, sau…?

Ei bine, socotelile de-acasă nu se potrivesc cu cele de pe Operă, ca să zic aşa. N-am ajuns sus, deasupra intrării principale în clădire, ci undeva în spate, de unde se vedea o Timişoară cu totul şi cu totul diferită. Se văd mult mai bine clădirile istorice, cu străduţe întortocheate, de parcă ar fi Sibiul sau Braşovul, şi nicidecum occidentala Timişoară. Dar a fost mişto, vă las cu nişte poze deloc profi (e prima mea căţărare, totuşi) şi promit că următoarea clădire pe care vreau s-o cuceresc şi să v-o arăt e chiar Teatrul din Oradea.

3 Responses to Sus, pe Operă

  1. La cățărarea pe teatrul orădean și eu vreau să particip. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *