Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Roboţeii lui Michael Bay

Jul
14

Fusei şi eu aseară să văd minunea: Transformers 3: Dark of the Moon. Pe primele 2 le-am văzut într-o seară de toamnă, în camera de cămin din Timişoara, şi multă vreme după ce-am ieşit pe stradă toate maşinile mi se păreau gata-gata de atac. Paranoia asta a durat câteva săptămâni bune, chiar dacă iniţial nu fusesem foarte atinsă de subiect: De ce ar vrea nişte super-extratereştri care se pot transforma în te-miri-ce, să trăiască printre noi deghizaţi în Chevrolet-uri? Honestly, now… :))

Despre partea asta a 3a n-am citit multe pe net, pentru că ştiam din start cum va fi: succes de box-office, bătăi între roboţi (good and bad), explozii, sărituri din avioane, maşini, şi gagica blondă (în locul mult-regretatei Megan Fox). Acuma, sincer – bruneta mi se părea foarte tare, dar total nepotrivită cu filmul – era prea babă să ne facă să credem că-i la liceu (în partea întâi), iar blonduţa asta a fost cât de cât OK-ish – respectele mele pentru accent (nu ştiu dacă nativ ori ba) şi pentru fuga pe tocuri (cam de 7cm, aş estima eu) pe parcursul a 3 sferturi de film.

Evident că este şi-o poveste pe undeva: are legătură cu Neil Armstrong, luna, partea întunecată a lunii, muşamalizări ale Guvernului American (ce-i nou aici, mă-ntreb?), autoboţi reînviaţi, autoboţi trecuţi de partea rea, Megatron readus la viaţă şi-ăla şi o tentativă (cu precizarea – fără rost, sper) eşuată de-a recrea Cybertron. Copilu’ mi se pare tot copil (Shia sau cum îl cheamă), tot mutră de tont, doar c-acum e tont fără job, după ce-a absolvit de la o prestigioasă Ivy League College (spre dezamăgirea părinţilor). E un fel de average Joe, dar care are ditamai medalia de la Obama, pentru salvarea – de 2 ori, NB! – a planetei. Average Joe ăsta al nostru se plictiseşte pentru că până şi Bumblebee are misiuni, numa’ el nu, dar face el ce face şi iar ajunge în mijlocul dezastrului. Finalul e cu happy-end (lasă şi-ăsta loc de câte sequel-uri şi prequel-uri vrei), the guy gets the girl, saves the world, and probably gets a job (asta n-au mai arătat-o).

Cine mai apare-n film, spre surprinderea multora: nenea John Malkovitch (care, man, ce-a mai îmbătrânit!!) cu nişte dinţi falşi de te sperie şi o apucătură de fan de karate, McDreamy (Patrick Dempsey pentru cunoscătoare) care e rău de tot (dar căruia părul tot impecabil îi şade), şi una bucată şefă de la CIA ciufută rău – Frances McDormand. Per ansamblu: mi-a plăcut. M-am dus pentru ochelarii 3D şi pentru efectele speciale. Sugestie: faceţi bine şi mâncaţi ronţăielile în primele 10 minute din film… altfel, plecaţi cu ele întregi, acasă – cum a făcut unul de lângă mine, care era aşa de prins în poveste, c-a uitat şi să mestece! 😉

9 Responses to Roboţeii lui Michael Bay

  1. yep. it sure was fun… 🙂

  2. Şi eu am rămas impresionată de fuga pe tocuri :))) Talent, nu glumă 😀 Nu zici nimic de frumuseţea number one, Josh Duhamel :X:X:X Referitor la faza cu ronţăitu, bine zici … noroc că eu nu aveam nimic că şi aşa am stat cu gura căscată la multe faze 🙂 It was refreshing 🙂

    • Refreshing, chiar! 🙂
      Cât despre ronţăit, eu mi le-am terminat pe-ale mele rapid, nici nu cred c-au prins 5 minute din film. Dar per ansamblu, şi eu am fost WOW la multe faze 😀

  3. L-am văzut și eu. Nu mă așteptam dar chiar mi-a plăcut, eu nefiind o fană a acestui gen de filme.

  4. experienta vizuala e foarte placuta. si pe mine m-a surprins prezenta lui Malkovich (cred ca PR-ul e de vina) si a lui Dempsy (mama lui ce par are)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *