Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Recenzie de carte: The Help

May
22

Titlu original: The Help

Autor: Kathryn Stockett

Ecranizare: The Help (2011)

De acelaşi autor: –

Aiasta-i, dragii babei, prima carte pe care am citit-o pe noua jucărie primită cadou: Kindle Paperwhite. Citit e puţin spus, am devorat-o pur şi simplu, într-atât de mult mi-a plăcut atât cartea, cât şi suportul de lectură – aşadar, lectura n-a fost ciuntită de vreun defect de traducere, m-am bucurat de carte aşa cum a fost scrisă în original! ;)

Aşadar, povestea emoţionantă a femeilor de culoare din Jackson, Mississippi – femeile angajate în casele familiilor albe, ca menajere, despre dramele şi bucuriile de-a creşte copii albi pe care-i pupă şi-i smotocesc şi-i învaţă de toate, dar n-au voie să folosească toaleta din casă… Pe scurt, povestea din carte. Miss Skeeter (sau Eugenia Phelan) e proaspătă absolventă de colegiu şi baiu’-i că nu e măritată (spre deosebire de celelalte prietene, care au renunţat prin anul 2-3 de şcoală în favoarea bărbaţilor). Se întoarce acasă, în Jackson, în America anilor ’60 şi îşi caută de lucru – vrea să fie jurnalistă. Din vorbă-n vorbă, ajunge să aibă o slujbă la ziarul din oraş, unde scrie un articol săptămânal despre curăţenie şi menaj. Cum n-are nicio experienţă în domeniu, cere ajutorul servitoarei prietenei sale Elizabeth – Aibileen. Din vorbă în vorbă, îi vine bizara şi îndrăzneaţa idee de a-i propune lui Aibileensă-i povestească despre cum e viaţa ei alături de albi în oraşul unde segregarea e în floare şi negrii sunt încă sub ameninţarea KKK-ului.

De fapt, toată povestea a pornit oarecum de la dispariţia subită din casă a doicii lui Skeeter, Constantine, care a plecat chiar înainte ca ea să se întoarcă de la facultate, în împrejurări despre care nimeni nu doreşte să vorbească. De aici până la cartea care va zgudui comunitatea din Mississippi şi apoi întreaga Americă… nu mai e decât un pas!

Povestea e relatată liniar, dar din trei perspective: începe cu Miss Skeeter, continuă cu Aibileen şi apoi vine vocea a treia, Minny (o altă servitoare, amică de-a lui Aibee), slobodă la gură dar cu suflet mare. Mi-a plăcut foarte mult această abordare, care pentru mine a fost de interes, deoarece am fost mereu fascinată de viaţa comunităţilor din perioada aceea de tumult social din Statele Unite. Cel mai interesant a fost să aflu, citind notele autoarei din finalul cărţii, că istorisirea aceasta e inspirată din fapte reale: şi Kathryn a fost crescută de o menajeră de culoare, şi a vrut oarecum să facă pace cu trecutul său. Frumos!

Cartea s-a bucurat de un şi mai mare succes în momentul ecranizării (2011), astfel că povestea frumoasă a acestor femei a ajuns şi la mine, în România… Bineînţeles, cartea bate filmul (ca de obicei).

PS: aveţi grijă – pe tot parcursul cărţii (de la intrarea în acţiune a lui Minny) mi-a fost o poftă de pui prăjit de la KFC, ceva de speriat… Atâta pui prăjea femeia în carte (şi mai apoi în film pe care l-am revăzut cu drag), că în momentul în care am terminat de citit, m-am şi repezit la restaurant să mă bucur de nişte crispy (vorba lu’ Minny: “Frying chicken always makes me feel a little better about life.”)! Atenţie, aşadar! :)

Citat: “Ever morning, until you dead in the ground, you gone have to make this decision. You gone have to ask yourself, “Am I gone believe what them fools say about me today?”

3 Responses to Recenzie de carte: The Help

  1. Oh, și e engleza aia veche pe care-o foloseau negrii. Cum e și-n Coliba Unchiului Tom. M-ai făcut curioasă.
    Facem schimb de cărți … virtuale?!

  2. Black Scorpio

    “You Is Smart, You Is Kind, You Is Important” :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *