Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Oscar şi Tanti Roz

Jun
11

Titlu original: Oscar et la dame rose

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Naţionalitate: franceză

Ecranizare: Oscar et la dame rose (2009)

De acelaşi autor: Secta Egoiştilor, Copilul lui Noe, Domnul Ibrahim şi florile din Coran, Evanghelia după Pilat, Pe când eram o operă de artă, etc.

Şomez de ceva vreme la capitolul “lectură de plăcere”, şi-asta nu pentru că nu am câte sau ce citi, ci pentru că am, efectiv, tone de lucruri de făcut (ştiţi cum se zice, places to go to, people to se…). Dar cum paşii m-au purtat pe la festivaluri de teatru, prin ţară, zău că n-am avut vreme nici să răsfoiesc o revistă, darămite o carte întreagă! Noroc cu pretenii, c-au şi ei ca toţi ceilalţi aniversări, şi vorba ceea, io le cumpăr ce-mi place mie să primesc (de obicei cărţi!). 🙂

Despre “Oscar şi Tanti Roz” am auzit prima oară la teatru. “E un spectacol foarte bun, trebuie să-l vezi, nu se poate rata.” Dar cum era scump tare biletul pe vremea studenţiei, şi altă apă curgea la moară, n-am ajuns să-l văd. În schimb, am aflat că-i realizat după o carte şi-atunci am ştiut că într-o zi tot am să pun mâna pe roman. Întâmplarea a făcut să văd cărţulia săptămâna trecută, căutând cadouri, şi repede m-am apucat s-o răsfoiesc. M-a prins şi de la pagina 10 m-am pus pe-un fotoliu în Librăria Humanitas, curioasă de ce se-ntâmplă mai departe…

Oscar e un băieţel minunat. Suferă de o boală tare grea (leucemie), e internat într-un spital alături de mulţi alţi copii suferinzi ca el, iar lucrul care-l doare cel mai tare în lumea asta nu e faptul că va muri în curând (medicii nu-i dau şansă după ultima operaţie), ci să-i vadă pe părinţii lui care se fac că plouă de câte ori vin în vizită, aducându-i cadouri întortocheate în loc să stea de vorbă cu el. La insistenţele lui Tanti Roz (o infirmieră din spital), Oscar se apucă să-i scrie scrisori lui Doamne-Doamne pentru că El poate îndeplini dorinţele, şi oricum, după cum bine subliniază şi infirmiera, El e mereu acolo, şi poate să-l viziteze oricând. Tot la încurajarea doamnei decide să trăiască ultimele sale zile pe pământ într-un mod miraculos: în fiecare zi va îmbătrâni câte zece ani. Intrând în joc, îşi va trăi aşadar pubertatea, prima dragoste, maturitatea, căsnicia, primele infidelităţi sau bătrâneţea în nişte moduri absolut încântătoare, cu poveşti relatate în corespondenţa cu Dumnezeu. Recunosc că mi-a fost greu să nu suspin şi la final am vărsat câteva lacrimi, pentru că nu ai cum, suflet fiind, să nu fii atins de modul în care un autor adult surprinde (sau îşi aminteşte, poate) de candoarea fermecătoare a vârstelor lui Oscar. Iar finalul nu e unul trist, cum v-aţi putea închipui, pentru că viaţa e un dar, după cum spune şi Oscar! Veţi descoperi o cărticică absolut adorabilă, pe care o veţi vrea s-o recitiţi, vă promit!

“Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.”

PS: poate vreţi s-aruncaţi un ochi pe blogul autorului, îl găsiţi aici!

2 Responses to Recenzie de carte: Oscar şi Tanti Roz

  1. Să știi că m-ai făcut curioasă cu recenzia ta și profit de ocazie să citesc Oscar și Tanti Roz. Că tot am luat-o de la Schimb de Cărți! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *