Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Ochi-de-pisică

Feb
15

Titlu original: Cat’s Eye

Autor: Margaret Atwood

Naţionalitate: canadiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Surfacing, Lady Oracle, Life Before Man, Bodily Harm, The Handmaid’s Tale, The Edible Woman, The Robber Bride, Alias Grace, The Blind Assassin, Oryx And Crake, The Penelopiad, The Year of the Flood.

Cea de-a doua carte a scriitoarei canadiene am luat-o fără să clipesc, pentru că-mi plăcuse tare mult “Femeia comestibilă”, şi mi-am făcut un raft foarte consistent cu cărţile autoarei (am achiziţionat şi “Asasinul orb”, care urmează la citit, şi “Oryx şi Crake”). Însă consider că ea trebuie citită doar dacă eşti fan al autoarei, altfel rişti să te plictiseşti şi să laşi din mână o carte care poate prezenta potenţial (care a şi fost recunoscut şi premiat cu Booker Prize în 1989).

Aşadar, o avem în prim-plan pe Elaine, o pictoriţă canadiană, care are şansa să revină în oraşul natal (Toronto), când o galerie de artă îi organizează o expoziţie retrospectivă.  Cu ocazia aceasta, pictoriţa începe să retrăiască, într-un fel cronologic, relaţia ei cu cei din jur: cu părinţii (care le-au dat libertate copiilor, fără să-i îngrădească şi să-i oblige să facă alegeri), cu fratele mai mare, Stephen, şi în special relaţia cu prietena cea mai bună, Cordelia (cea care avea să-i modeleze personalitatea).

Din cauza deselor schimbări de locuinţă, cu un tată etimolog şi o mamă oarecum pasivă, Elaine nu reuşeşte foarte bine să surprindă acele mici aspecte ale feminităţii, caracteristice unei fetiţe, astfel că atunci când intră în grupul de fete, la şcoală (iniţial Carol şi Grace, şi mai apoi Cordelia), aceasta se simte oarecum şicanată, ajungând să fie cu-adevărat necăjită chiar de cele ce se presupuneau a fi cele mai bune prietene ale sale (culminând cu un accident care era s-o coste viaţa pe fetiţă).

Toate aceste întâmplări, precum şi alte detalii legate de viaţa de artist în anii ’70-’80 constituie o frescă a realităţii cotidiene, însă pe tot parcursul cărţii am avut impresia că Elaine pluteşte oarecum în afara evenimentelor, că e un martor care încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat, dar fără o obsesie vădită, cu excepţia celei pe care o are pentru Cordelia. Cred că cel mai important aspect al romanului e, de fapt, realizarea că şi în lumea atât de roz şi perfectă a fetiţelor au loc incidente pline de răutate (nu doar băieţeii sunt bullies, şi se luptă pentru dominaţie în faţa celorlalţi), iar fetele vor recunoaşte că, în realitate, aşa se întâmplă.  Deci, pentru mine a fost o plăcere să lecturez această mărturie a copilei-studentei-femeii mature Elaine, în a cărei pasaje m-am regăsit, pe alocuri.

“The world is being run by people my age, men my age, with falling-out hair and health worries, and it frightens me. When the leaders were older than me I could believe in their wisdom, I could believe they had transcended rage and malice and the need to be loved. Now I know better. I look at the faces in newspapers, in magazines, and wonder: what greeds, what furies drive them on?”

3 Responses to Recenzie de carte: Ochi-de-pisică

  1. Pe când mi-o împrumuți? 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *