Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Minunata lume nouă

Nov
08

Titlu original: Brave New World

Autor: Aldous Huxley

Naţionalitate: engleză

Ecranizare: Brave New World (1998)

De acelaşi autor: Galben crom, Punct. Contrapunct, Timpul are un sfârşit, Geniul şi zeiţa, Insula.

Iacătă că după săptămâni întregi în care n-am citit o pagină, măcar, zilele astea am apucat să termin nu una, ci două cărţi. Cea de-a doua, despre care vă povestesc azi, e “Minunata lume nouă”, a lui Aldous Huxley. Ţin să precizez încă de la început că mă dau în vânt după literatura distopică, ce prezintă viitorul îndepărtat în moduri fantastice, cu oameni spălaţi pe creier, sau societăţi totalitare care nu permit voinţa individuală, şi-mi pare bine că la Schimb de Cărţi am mai pus mâna pe-o astfel de carte.

Aşadar, ne aflăm în anul 632 după Ford (nu mai e niciun God, e doar Sfinţia Sa Ford şi-atât), unde oamenii sunt de 5 niveluri diferite (Alfa, Beta, Gama, Delta, Epsilon), împinşi spre desfrâu sexual, creaţi pe bandă rulantă în eprubete, şi programaţi încă din fragedă pruncie prin hipnopedie să se bucure de condiţia lor: spre exemplu, Epsilonii (cei inferiori) sunt bucuroşi că nu sunt Alfa, căci asta ar presupune muncă şi dureri de cap demne de intelectuali. Dureri care sunt anihilate cu un gram-două de soma, drogul viitorului, care face ca toate problemele să dispară, oferindu-i corpului o binemeritată “vacanţă”. Ei bine, evident că se mai trezeşte câte unul să-şi conteste condiţia, ca-n orice roman distopic: Bernard arată ca un Epsilon deşi este un Alfa, şi astfel e prins între 2 clase sociale şi evident că suferă de oarecare complexe. E atras de o tânără, Lenina, la care-a prins foarte bine textul impregnat încă din copilărie. Cei doi se decid să facă o excursie în lumea sălbatică, şi-acolo dau peste o Beta izgonită din Londra industrializată şi civilizată, acum mamă (ce cuvânt ruşinos!) a unui băiat care-a crescut citindu-l pe Shakespeare (singura sursă de carte scrisă care-a ajuns la el). Bernard decide să-i readucă pe cei doi în Londra, pentru a-i prezenta ca pe nişte animale exotice, lucru care-i iese de minune, până când Sălbaticul se trezeşte din “toropeală”.

 Dacă sunteţi fani ai literaturii distopice, cu tendinţe SF, puneţi bine mâna pe “Minunata lume nouă”! :)

“Şi le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului Nostru Ford şi chiar şi vreo câteva generaţii după aceea, jocurile erotice între copii fuseseră considerate drept ceva anormal (studenţii începură să râdă în hohote), şi nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!), fiind prin urmare, interzise cu desăvârşire.”

5 Responses to Recenzie de carte: Minunata lume nouă

  1. Buna cartea! sau mai bine zic: Sfinte Ford, ce buna a fost cartea! :D
    iaca unul din pasajele care m-au cam pus pe ganduri: “that is the secret of happiness and virtue: –liking what you’ve got to do. All conditioning aims at that: making people like their unescapable social destiny.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *