Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Recenzie de carte: Life of Pi

Aug
06

Titlu original: Life of Pi

Autor: Yann Martel

Naţionalitate: canadiană

Ecranizare: Life of Pi (2012)

De acelaşi autor: Seven Stories, The Facts Behind the Helsinki Roccamatios, Self, We Ate the Children Last, Beatrice and Virgil, etc.

N-ajungeam la carte dacă nu era filmul – ăsta-i adevărul gol-goluţ. Cartea, scrisă de Yann Martel, premiată cu reputata distincţie The Man Booker Prize for Fiction, era considerată de mulţi ca fiind “unfilmable”. Mai pe româneşte, o carte aşa de… incredibilă, încât doar un temerar precum Ang Lee (care-a şi primit Oscarul pentru îndrăzneală) putea să se avânte să regizeze o astfel de peliculă. 

“I was told you have a story that would make me believe in God,” spune tânărul, sceptic, atunci când îl întâlneşte pe Pi Patel, protagonistul acestui roman.

“As for God, I can only tell my story,” răspunde Pi. “After that, you will decide what you believe.”

O poveste care să te facă să crezi în Dumnezeu. Un film idem. Asta a văzut multă lume în LIFE OF PI (provocând un boom enorm în publicitate), însă, mai mult decât atât, e o poveste, o istorisire frumoasă, care-l îmbogăţeşte pe cititor cu informaţii preţioase. Cred că fiecare trebuie să tragă propriile învăţăminte din cele citite în această carte.

Piscine Molitor Patel (botezat după o piscină faimoasă din Paris) e un tânăr ce trăieşte alături de familia sa în Pondicherry, India. Sătul ca toată lumea să-i pocească numele, se decide să se reinventeze, sub porecla de Pi. E un tânăr foarte curios, care ajunge la un moment dat să practice trei religii: să fie creştin şi musulman şi hindus, toate în încercarea de a-l înţelege pe Dumnezeu.

Familia lui nu e una obişnuită, ci e una ce deţine o grădină zoologică – pe care se decid s-o mute (pentru că afacerea nu mai era profitabilă şi ţinutul era oarecum instabil) tocmai în Canada. Vaporul japonez pe care urcă membrii familiei, împreună cu animalele, se scufundă, singurii supravieţuitori fiind Pi şi nişte animale, într-o barcă de salvare (un urangutan, o hienă, o zebră şi… un tigru bengalez – Richard Parker – botezat astfel în urma unor încurcături la transferul acestuia în grădina zoologică).

Lupta lui Pi pentru supravieţuire se dă alături de singurul ce rămâne pe barcă – tigrul Richard Parker. Cum va reuşi băiatul să-şi păstreze minţile în aceste condiţii grele (după ce-a navigat 277 de zile pe mare) alături de un predator – rămâne să descoperiţi singuri. Pentru mine rămâne o carte frumoasă, care mi-a plăcut în mod deosebit şi pe care mă bucur c-am citit-o şi vă îndemn cu mare drag s-o lecturaţi şi voi.

“Hindus, in their capacity for love, are indeed hairless Christians, just as Muslims, in the way they see God in everything, are bearded Hindus, and Christians, in their devotion to God, are hat wearing Muslims.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *