Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Femeia comestibilă

Jul
05

Titlu original: The Edible Woman

Autor: Margaret Atwood

Naţionalitate: canadiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Surfacing, Lady Oracle, Life Before Man, Bodily Harm, The Handmaid’s Tale, Cat’s Eye, The Robber Bride, Alias Grace, The Blind Assassin, Oryx And Crake, The Penelopiad, The Year of the Flood.

Aceasta este prima carte scrisă de celebra romancieră canadiană Margaret Atwood, şi totodată prima carte pe care o cumpăr şi o citesc eu de la ea.

Întâmplarea a făcut ca publicarea acestei cărţi să coincidă cu mişcarea feministă din America, astfel că a fost încadrată în literatura feministă, însă Margaret Atwood precizează, în prefaţă, că n-a fost deloc intenţia ei să lanseze mişcarea feministă în literatură. E ciudat cum apar coincidenţele în istorie, dar poate că această carte a fost scrisă la momentul potrivit! 😉

Eroina lui Atwood, Marian McAlpin, e o femeie necăsătorită, care are o slujbă mediocră (e operator la o companie care face studii de piaţă, înconjurată în birou doar de femei), locuieşte într-un apartament închiriat alături de o colegă cam excentrică – şi o proprietăreasă şi mai şi – şi are un iubit, pe Peter, care are toate şansele să fie un avocat promiţător. Într-o criză existenţială (deoarece toţi prietenii lui s-au căsătorit, şi el a rămas ultimul) Peter o cere în căsătorie pe Marian, şi aceasta acceptă, convinsă de alegerea ei potrivită. Însă, surpriză!, subconştientul său va fi cel ce-o sabotează: după câteva escapade din mijlocul unor întâlniri cu prietenii în care nu se simte deloc în apele sale, constată cu stupoare că nu mai poate mânca. La început, a fost doar file-ul de vită, excelent gătit într-un restaurant ales. Apoi carnea de miel, cea de porc, şi toate celelalte. Un pasaj deosebit de amuzant e cel în care-şi dă seama că stomacul său nu vrea să înghită nici măcar un ou (imaginea perfect redată de către scriitoare a lui Marian care, spăşită, mai taie un aliment de pe lista celor netolerate de stomacul ei – e de-a dreptul deosebită). Decisă să-şi recapete controlul asupra vieţii (şi asupra stomacului, bineînţeles), ea va avea nişte momente de “rebeliune”, care vor culmina cu recăpătarea libertăţii şi, implicit, pofta de mâncare de dinainte! 🙂

Consumerismul, mişcarea feministă, dietele, toate se împletesc într-un stil foarte uşor de “digerat”. Cum ziceam, e doar primul roman al lui Margaret Atwood care-mi pică în mână, şi m-a surprins faptul că se citeşte extrem de repede: deşi are aproximativ 400 de pagini, l-am dat gata în 3 zile! Îl recomand tuturor domnişoarelor care au poftă de o lectură spumoasă şi amuzantă. Enjoy! 😉

“They had been pathetically eager to have the wedding in the family church. Their reaction though, as far as she could estimate the reactions of people who were now so remote from her, was less elated glee than a quiet, rather smug satisfaction, as though their fears about the effects of her university education, never stated but aways apparent, had been calmed at last. They had probably been worried she would turn into a high-school teacher or a maiden aunt or a dope addict or a female executive, or that she would undergo some shocking physical transformation, like developing muscles and a deep voice or growing moss.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *