Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Eat, Pray, Love

Aug
20

Titlu original: Eat, Pray, Love

Autor: Elizabeth Gilbert

Naţionalitate: americană

Ecranizare: Eat, Pray, Love (2010)

De acelaşi autor: Pilgrims, Stern Men, The Last American Man, Commited

M-am pus zilele trecute la un maraton de filme, şi n-a prea fost cine să se uite, că deh, răceala mi-a cam dat în cap, şi-am adormit pe la jumătatea lui Eat, Pray, Love. Foarte dezamăgită de o asemenea întâmplare, eu, ditamai cinefila, adoratoare de filme pentru femei depresive, cu happy-end-ul de rigoare, am luat următoarea decizie: nu se poate să fi fost chiar aşa de rău filmul, de m-a adormit! Sigur oi fi fost eu de vină… Dar n-ar fi mai bine să încep cartea? Eu sunt o adeptă a teoriei potrivit căreia întotdeauna cartea bate filmul (mi s-a demonstrat de atâtea ori, c-am ajuns şi eu o believer!).

Zis şi făcut: dar cum fac rost de carte? Când îmi vin astfel de idei năstruşnice în toiul serii, duminica… când librăriile sigur nu-s deschise pentru astfel de cititori înrăiţi, bun, devenim inventivi. Avem world wide web la îndemână, da? Da… dăm jos audiobook-ul, şi facem la fel şi cu varianta pdf a cărţii (în engleză, fireşte!). Şi m-am pus pe treabă! Pe cât am fost de dezamăgită de film, pe-atât am fost de încântată de carte! It’s abso-fucking-lutely brilliant! Ştiu, sunt genul  de persoană care se îndrăgosteşte repede de un lucru, dar cartea asta e fabuloasă, pe cuvânt de (pionier, era să zic, bată-mă norocul) domnişoară! 😀

Povestea probabil o ştiţi cu toţii, acum. E arhi-cunoscută! Liz, o americancă de 30 de ani, se trezeşte prinsă într-o căsnicie în care nu mai doreşte să fie. Urmează divorţul, depresia, o relaţie cu un bărbat mai tânăr decât ea, iar în urma unor certuri decide să ia un an de pauză. Va pleca în Italia unde va învăţa  totul despre bucuria mâncării, va sta o vreme în India, într-un ashram, pentru a intra în contact cu sinele propriu şi pentru o căutare spirituală dincolo de cele lumeşti, iar finalul călătoriei e programat pentru Indonezia, unde încearcă să pună în aplicare cele învăţate anterior: echilibrul dintre trup şi suflet.

Nu degeaba autoarea a ales cele trei ţări care-ncep cu litera I (aceeaşi cu cea a pronumelui personal de persoana 1, în engleză), deoarece această carte e, de fapt, propria ei călătorie către descoperirea sinelui. De-a acestei călătorii, ea încearcă să-şi găsească un “cuvânt” care s-o reprezinte: în Italia a ales “attraversiamo” (to cross over), iar în India are “antevasin” (one who lives at the border). Pot să spun că, de-a lungul cărţii, m-am regăsit foarte mult în personajul principal (mereu fata vorbăreaţă, care nu ştie să tacă, fata care e mereu agăţată de cineva, şi nu ştie să petreacă timp şi de una singură… şi parcă m-ar tenta şi pe mine să m-apuc de un pic de soul searching).

E chick-lit, o carte de weekend, recunosc! Nu are o valoare nu-ştiu-cât de mare, însă pentru oameni aflaţi într-o situaţie similară (adică oameni pierduţi în spaţiu, care n-au habar pe unde s-o ia sau ce să facă în continuare), cred că această carte poate fi un exemplu de “How to”. Şi-n plus, mi-a plăcut şi pentru toate elementele introduse turistului – am aflat lucruri deosebit de interesante despre cele 3 ţări vizitate, a fost o experienţă aproape tactilă. Evident, cum ziceam şi mai sus, cartea bate filmul, oricât de mult l-aş adora eu pe Bardem, zici că-i o fâşneaţă melancolică, aproape gay. So, read the book (şi musai în engleză, nu prea am încredere în traducerile astea noi, la minut!), and then, see the movie for the landscapes! 😉

Ah, uitasem să v-arăt un citat: here you go. Cartea e plină de astfel de mici bijuterii, mie mi-au plăcut foarte multe, dar acesta a fost ceva mai personal…

“I have a history of making decisions very quickly about men. I have always fallen in love fast and without measuring risks. I have a tendency not only to see the best in everyone, but to assume that everyone is emotionally capable of reaching his highest potential. I have fallen in love more times than I care to count with the highest potential of a man, rather than with the man himself, and I have hung on to the relationship for a long time (sometimes far too long) waiting for the man to ascend to his own greatness. Many times in romance I have been a victim of my own optimism.”

7 Responses to Recenzie de carte: Eat, Pray, Love

  1. Am gustat si eu cartea, in format audio. M-a inspirat intr-o anumita masura, probabil pentru ca m-am regasit in anumite pasaje. Filmul, insa, e departe de a reda atmosfera povestirii.

  2. Filmul a fost de plictisitor. Pana si mama a zis ca este plictisitor iar mamei ii plac multe filme de genul acesta.
    Tu mi-ai confirmat ceea ce stiam si anume ca filmul este mult mai prost decat cartea. Totusi cred ca nici cartea nu s-ar adresa oricui. Eu o recomand persoanelor care vor sa faca o schimbare in viata lor.

    • Ei bine, cred că merge cartea şi privită din perspectiva chick-lit, zic eu. Adică fără prea mari aşteptări. Iar cine e într-o situaţie mai… “deosebită”, să tragă învăţămintele! 🙂

  3. Eu nu sunt ditamai cinefilul ca tine 🙂 dar totuşi se întâmplă extrem de rar să adorm la filme (accentuez extrem de rar). Însă la “eat pray love” mă uit de trei zile. Acum sunt la partea cu love însă până aici am văzut tot pe bucăţi. Nu înţeleg de ce tot adorm la filmul ăsta :)) şi chiar e un film bun. O fi căldura de afară? 😕

    • Măi, la mine n-a fost căldura… Eram foarte interesată de film, da’ naiba ştie, chiar e mai nasol. Cartea… nici nu se compară! 🙂

  4. Pingback: Recomandare de lectura: cartile anului 2015 - Ioana Ştef

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *