Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Dezonoare

Jan
31

Titlu original: Disgrace

Autor: J.M. Coetzee (se pronunţă Kuut-see)

Naţionalitate: sud-africană

Ecranizare: Disgrace (2008)

De acelaşi autor: Life and Times of Michael K, Age of Iron, Foe, The Master of Petersburg, Elizabeth Costello, Diary of a Bad Year, etc.

Mărturisesc că zilele acestea am fost o leneşă, şi-abia acum am reuşit să-mi pun niţică ordine în gânduri, ca să-ncep să intru pe făgaşul normal. Cartea aceasta a fost ultima citită în 2011, chiar în ultima zi a anului, pare-mi-se. Despre carte, puţin: a fost publicată în 1999 şi a câştigat Booker Prize iar la 4 ani după apariţia acesteia, Coetzee a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură. Eu zic că merită s-aruncaţi un ochi…

Subiectul romanului, acum: David Lurie, personajul central, este profesor de comunicare şi literatură la Universitatea din Cape Town. Nu se dă în vânt după slujba pe care-o are, e mai mult preocupat să scrie o operă despre viaţa lui Byron. Scriitor ratat, singur, cu 2 divorţuri la activ şi o fiică pe care-o vede foarte rar, acesta se-ncurcă cu una dintre studentele sale. Drept urmare, acesta îşi pierde slujba şi locul din societate, acoperindu-se de ruşine, şi lăsându-se târât prin noroi, refuzând să se apere chiar şi în faţa comisiei universitare, care-l asigură că, dacă ar da dovadă de puţină căinţă şi remuşcare, lucrurile ar fi mai uşor uitate (evident, cu scuzele de rigoare adresate “ofensatei”). Refuză să se compromită şi-n schimb decide să plece o perioadă într-o vacanţă de regăsire la fiica sa, care locuieşte la o fermă în Eastern Cape.

O vreme, lucrurile merg bine, şi David pare să-şi revină oarecum, însă un alt incident vine să-i tulbure existenţa. Într-o noapte, ferma celor 2 e prădată, iar el nu reuşeşte să-şi apere fata, care cade pradă atacatorilor: e violată iar el e grav rănit şi maşina lor – furată. Şocul pe care acesta îl suferă acum este cu mult mai mare: el nu a reuşit să-şi îndeplinească datoria sacră pe care orice părinte o are faţă de copilul său, iar dezamăgirea e cu atât mai mare cu cât atacatorii (3 indivizi de culoare, dintr-un sat vecin) se dovedesc a fi prieteni de-ai unui protejat al fetei, pe care ea îl ţine la fermă pentru a o ajuta, iar el nu-i poate aduce în faţa justiţiei. Totodată, frustrarea se instalează şi în relaţia cu fiica sa, care refuză să facă avort, după ce rămâne însărcinată în urma violului. Ideea finală a romanului, sau cel puţin cu ce-am rămas eu după lectură, e faptul că autorul insistă asupra vieţii sociale într-o Africă de Sud post-apartheid, care e departe de-a fi numai lapte şi miere culminată cu o uniune rasială armonioasă.

“So it has come, the day of testing. Without warning, without fanfare, it is here, and he is in the middle of it. In his chest his heart hammers so hard that it too, in its dumb way, must know. How will they stand up to the testing, he and his heart?”

PS: Cartea o puteţi împrumuta de la Schimb de Cărţi, în februarie! 🙂

One Response to Recenzie de carte: Dezonoare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *