Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Recenzie de carte: Atentat

Dec
23

Titlu original: Attentat

Autor: Amélie Nothomb

Naţionalitate: belgiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Igiena asasinului, Antichrista, Combustibilii, Catilinarele, Drept de viaţă şi de moarte, etc.

Auzisem de multă vreme de această autoare, însă n-am reuşit să pun mâna pe vreo carte până la ultima ediţie a Schimb de Cărţi. A fost o carte rapidă, pe care-am citit-o în 2 reprize de puţine ore, şi nu ştiu să fi rămas foarte impresionată. Da, îmi place ca lectura să meargă lin, şi să-ntorc paginile foarte rapid, dar parcă “Atentat” s-a terminat mult prea repede.

Ca să vă luminez puţin şi despre ce e vorba: sunt 2 personaje în carte. Primul, Épiphane Otos, e un individ înfiorător de urât, în vârstă de 29 de ani. Virgin, încastrat în propria lume, trăind dintr-o moştenire care-i permite să meargă zilnic la cinema, acesta dă o probă într-un casting în care se caută un individ hidos. Cu ocazia acestuia o cunoaşte pe Ethel (o femeie de-o frumuseţe incredibilă), personajul principal al filmului de artă, care avea să joace rolul taurului din ringul matadorului.

Épiphane se-ndrăgosteşte, fireşte, de Ethel, iar aceasta îl simpatizează, ajungând să-l considere un prieten foarte apropiat. Atât de apropiat, încât i se destăinuie când vine vorba de orice, inclusiv pasiunile sale pentru bărbaţi (lucru ce-l face pe Épiphane să fie foarte gelos, dar acesta alege totuşi să-i fie alături). Când, totuşi, alege să i se destăinuie – el e în Japonia cu ocazia unui concurs de frumuseţe internaţional – căci între timp Épiphane şi-a aplicat planul vanitos de-a deveni un etalon al urâţeniei pentru colecţiile de modă, lucru care se dovedeşte a fi foarte inspirat, şi-l transformă într-un star peste noapte – şi-i trimite un fax declarându-şi iubirea şi adoraţia – dar Ethel îl lasă fără răspuns.

Finalul e destul de previzibil, totuşi – Épiphane, respins, o vizitează pe Ethel şi văzând că aceasta nu e neapărat impresionată ci mai degrabă dezgustată de eforturile lui “Quasimodo” (cum era poreclit Épiphane) – ajunge să distrugă obiectul pasiunii sale, înjunghiind-o pe tânără chiar cu coarnele de taur pe care aceasta le purta în filmul pe platoul căruia s-au cunoscut.

“Mais aujourd’hui, il ne s’agit pas d’honorer la beauté, ni même de procurer aux foules un spectacle agréable. Il s’agit de nous fracasser le crâne avec des menaces:”Vous avez intérêt à trouver ça à votre goût. Sinon, taisez-vous!” Le beau, qui devrait servir à faire communiquer les hommes dans l’admiration, sert à exclure. Face à un tel totalitarisme, au lieu de se révolter, les gens sont obéissants et enthousiastes. Ils applaudissent, ils en redemandent. Moi, j’appelle ça du masochisme.”

One Response to Recenzie de carte: Atentat

  1. Fara niciun gand galant, totusi mesajul e frustant,cand da de frumusete, ia avant… In tot omul, un estet ,,mergand”…

    Gelozia-nebunia, ,,inchipuie” pe oricine, dar la malformat, suferinta adaugata este greu de … reportat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *