Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Despre dascălul cu inițiativă

Apr
23

În momentul în care a venit provocarea de a scrie despre profesorii pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor de școală, n-am stat o clipă pe gânduri. Știam exact despre cine voi scrie, deși nu puțini au fost cei care și-au lăsat amprenta asupra formării mele.

Ca să vă introduc în poveste, e musai să vă spun că mie mi-a plăcut dintotdeauna școala. Chiar și-n momentele tensionate (aveau eu oareșce emoții când venea vremea examenelor). „Vinovata” e nimeni alta decât mama mea, cadru didactic, care mi-a insuflat dorința și pasiunea de a citi, de a mă documenta, de a studia sau a scrie corect. Așadar, primul model – mama, învățătoare la Școala din Sîntandrei. O întreb uneori dacă s-ar lăsa de meserie, dacă s-a săturat. Stă puțin pe gânduri, apoi se plânge de generațiile care vin, îi este tot mai greu să-i motiveze și să-i încurajeze, dar răspunsul e mereu același: e vocația ei. O vocație care a urmat-o și acasă, nu de puține ori mă simțeam ca la școală când îmi făceam temele cu ea. A fost alături de mine când algebra dintr-a șasea mi-a dat bătăi de cap (a învățat-o alături de mine, ca să mi-o poată preda), apoi într-a șaptea, când geometria îmi făcea figuri (sigur v-ați dat seama că nu aveam la inimă subiectele din profilul real). E un model de conduită profesională, mereu conștiincioasă, aspră, dar bună și nu-mi amintesc mai mare satisfacție decât momentele când arboda câte un zâmbet de mândrie, provocat fie de noi, copiii ei, fie de ceilalți „copii” ai ei (mama n-a avut niciodată elevi, doar copii).

Derulăm puțin amintirile și ajungem în generală (tot la școala din Sîntandrei), unde aveam să țin piept celei mai fioroase (cum era cunoscută în școală): profesoara de franceză. Tremuram ca varga în clasa a cincea, la prima oră, când ne-a spus că e musai să avem vocabularul la noi, altfel primim un 4 fără discuții. Mai e nevoie să spun că n-am uitat niciodată vocabularul acasă? 🙂 Lăsând „teroarea” la o parte, a fost omul care m-a făcut să prind drag de limba franceză (nu știu dacă a fost și cazul colegilor mei, dar mie doar de mine-mi păsa la vremea respectivă). Alături de ea am dezlegat primele taine ale unei limbi pe care o iubesc poate la fel de mult ca pe limba maternă… și-acum îmi amintesc orele în care exersam pronunția, cele în care scriam după dictare, în care mă bucuram că învăț ceva nou. A pus bazele solide ale formării mele ca viitor adult și-mi amintesc cu drag azi de doamna Letiția. Chapeau, madame!

Iar la liceu (am urmat cursurile Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Oradea), tot cu franceza am defilat: doamna Letiția a avut un urmaș demn, pe doamna Lia. Care, cred, mi-a zărit încă de la primele ore entuziasmul și dorința de a acumula cât mai multe cunoștințe, astfel că am fost un fel de protejată a ei (eu așa m-am simțit). M-a pregătit pentru concursuri și olimpiade, m-a chemat la ea acasă la pregătire, fără să-mi ceară bani, m-a luat sub aripa ei protectoare și a fost factorul decisiv care m-a ajutat să aleg profesia viitoare. Ea mi-a vorbit despre Facultatea de Litere, secția Traductologie – Limbi Moderne Aplicate. „Ioana, poți să devii traducător!” Rătăceam, ca orice licean, între opțiuni. Știam că vreau profil uman, dar nu-mi doream Litere – mama, tot mama-mi spusese că nu-i loc de mine în învățământ, nu vrea să mă vadă consumându-mă nervos și suferind. Și-atunci a apărut soluția salvatoare: alegeam Timișoara, iar trei ani mai târziu, primeam diploma de traducător autorizat: engleză-franceză. Doamna Lia, vă mulțumesc!

În final, vă provoc să vă amintiți și voi de dascălii cu inițiativă – cei care și-au lăsat amprenta asupra formării voastre. Exemple mai multe găsiți și în Țara lui Andrei (s-ar putea să vă găsiți acolo profesorii), iar dacă aveți idei, nu ezitați să le dați glas și să vă înscrieți pentru a vă ajuta școala – aveți timp până în 14 mai. 🙂

*sursa foto: aici

One Response to Despre dascălul cu inițiativă

  1. Nu te supara pe mine , dar sincer nu cred ca se potriveste aceasta imagine ce ai folosit-o pentru postul tau, la inceput pentru a defini educatia din Romania.
    Observ ca de la an la an cei mai castigati sunt cei care invata singur, sau care aprofundeaza la discipline ce presupune sa invete singuri…
    Deci multi nu inteleg deloc ce inseamna a invata…

Leave a Reply to Dragos Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *