Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Primele impresii de la #FITS2012

May
30

După lupte seculare şi drumuri întortocheate (lung e drumul Sibiului), am ajuns şi-n orăşelul fostă capitală culturală europeană. Oraşul e oarecum altfel de cum mi-am închipuit eu. Mă gândeam că e ditamai festivalul internaţional, au să fie tone de oameni pe străzi, happening-uri care mai de care, tarabe, veselie, agitaţie, zgomot mult. Dar n-a fost să fie, pentru că Sibiul s-a cam aflat de câteva zile sub un strat gros de nori de ploaie care, avea să aflu, abia azi s-au hotărât să se mute.

După cazarea în hotel şi câteva tururi de Pieţe (între cea mare şi cea mică), am ajuns la primul spectacol pe care l-am văzut, şi-anume “Insula” lui Gellu Naum, regizată de data aceasta de Vlad Massaci, la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu. Alegerea a fost făcută gândindu-mă că văzusem recent un spectacol cu acelaşi text, montat de Teatrul Naţional din Cluj (spectacol concert conceput de Ada Milea), care mi s-a părut OK-ish, aşa că eram dornică să fac o comparaţie. Dar n-a fost să fie, pentru că acesta de la Sibiu a fost infinit mai slab. Nu ştiu dacă regia a fost nepotrivită, sau distribuţia una oarecum ratată, dar mie nu mi-a plăcut. Dar eu sunt critic de teatru, pot să spun doar dacă-mi place sau nu ceva, iar acest spectacol nu mi-a plăcut. A ţinut două ore, şi tare aş fi vrut să plec în momentul în care regizorul sugera unele absurdităţi peste absurdul presupus de text (amintesc aici de scena cu mama care se năpusteşte sexual asupra leului, spre exemplu), dar pe lângă faptul că îmi luasem bilet la mijlocul rândului, mai erau lângă mine doi japonezi care aţipiseră la un moment dat, aşa că mi-a fost cumva jenă să-i trezesc. Nu de alta, dar ar fi fost şi ei martori a ceea ce se petrecea pe scenă. Dacă mi-a plăcut ceva, acela a fost Marius Turdeanu, în rolul Piratului. A răsărit oarecum, dar asta a fost tot.

O asemenea experienţă trebuie trăită, mi-am dat seama la final, pentru că e bine să ştii care-ţi sunt limitele răbdării. Dar a trecut, phew, aşa că ne-am îndreptat spre Piaţa Mică, să mâncăm ceva, doar pentru a fi distraşi de un spectacol de pirotehnie foarte antrenant. Acela a fost primul moment în care m-am simţit cum sperasem încă de-acasă, cu multă lume în jur, zgomote, agitaţie şi scântei fantastice (Spectacol de stradă: VOODOO, susţinut de CRISPUS din România). Oricum, pentru mâine am speranţe la mai bine. Vă las, e timpul pentru somnul de frumuseţe. Noapte bună, Sibiu! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *