Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Presă? În Oradea?… Unde, unde?!

Sep
22

Sincer, întrebarea asta mi-o pun din ce în ce mai des. Fratele meu, io-nţeleg că se plăteşte slab, e vai şi-amar de salariile voastre – şi-al meu, ca să fiu sinceră (fie că lucrăm pentru nu-ştiu-ce ziar sau site sau post de teveu), dar nu sunteţi singurii în situaţia asta. Prin postura noului job (OK, cred că e momentul să elucidez misterul – am fost numită PR-ul noului Teatru Regina Maria din Oradea), am “plăcerea” să mă joc foarte des cu asemenea domni şi doamne care pretind c-ar scrie despre cultură. Între noi fie vorba, “scrisul” presupune, în mare măsură, un copy/paste din comunicatul de presă pe care-l trimit eu după conferinţă, sau din documentele pe care le fac şi le trimit pachet. În fine.

Azi, avem mare conferinţă de presă despre noua premieră (“Scripcarul pe acoperiş“, cu care deschidem Festivalul de Teatru Scurt de anul acesta). Vine presa (în număr mult mai mic decât la precedenta), însă când vine vorba de lucrurile serioase, adică “nu mai intraţi pe gratis, vă faceţi acreditare, ca oamenii civilizaţi”, în momentul ăla… pac, explodează toţi. Pentru că, vezi-doamne, nu mai poate intra tot ziarul pe gratis la un spectacol, acum trebuie să-şi ia bilet. În condiţiile în care ei sunt invitaţi la piese doar dacă scriu despre asta. Acuma, întrebarea mea e în felul următor: dacă merg 10 oameni de la acelaşi ziar, la o piesă, mie-mi apar 10 articole a doua zi în ziar?

Pentru că, în momentul în care ameninţi că “- Atâtea invitaţii primim, aşa ne vom ocupa şi noi de eveniment”, ei bine, mie-mi cam sună a şantaj. Aşa se comportă un trust de presă? Ăsta-i profesionalismul cu care se laudă presa orădeană? Da, ştiu că sunteţi încă o forţă în oraş, şi că lumea vă citeşte (sau cel puţin vă cumpără în număr mare), dar nu aşa se pune problema. Nici nu ştiu, sincer, cum să reacţionez. Am un plan, am nişte cunoştinţe, dar când sunt pusă în astfel de situaţii… Ne civilizăm sau rămânem tot în mocirlă? Lili, invitată şi ea la conferinţă, din partea bloggerilor orădeni, a afirmat la un moment-dat “Dacă suntem de la presă nu înseamnă că primim totul gratis!”. Ei bine, se pare că în Oradea nu prea vrea a se respecta aceasta. Dar e OK, suntem la început, şi-ncercăm să convieţuim, asta mi s-a mai “şoptit” binevoitor. Şi mi s-a mai spus c-aş face bine să mă am bine cu presa, că altfel… (persoana respectivă n-a mai continuat…).

FYI: în momentul în care soliciţi acreditare la un eveniment, înseamnă că vrei să scrii despre acel eveniment (fie de bine sau de rău), nu că doreşti să-ţi scoţi colegii/apropiaţii la o şuetă, la teatru.

75 Responses to Presă? În Oradea?… Unde, unde?!

  1. “Atâtea invitaţii primim, aşa ne vom ocupa şi noi de eveniment” – asta a cam e o stare de spirit prin toata presa, nu doar cea locala. Bineinteles ca asta nu-i apara in vreun fel 🙂

    Plus ca pe ei ii intereseaza de multe ori de unde mai pot smulge o controversa. Sau unde pot plasa o intepatura. Ca aia se vinde… nu teatru’ tau sau TO2011.

    Imi amintesc de conferinta de presa de la T02011 in care ziaristii de acolo au avut DOAR doua intrebari: 1. Cat costa? 2. Cat a costat anul tercut?

  2. dupa titlu ma asteptam sa invarti cutitul in alta rana, dar e buna si asta. nu ma “pricep” prea bine la print deoarece cumpar doar un saptamanal [pe saptamana :)) ], dar pe site-uri [ads, bihon si ebihoreanul] gasesc frecvent o gramada de aberatii, greseli, erori si orori. copy/paste e in floare, pozele sunt strasnic de proaste [uneori chiar si pentru un amator], corectura articolelor e [in cel mai bun caz] de joasa speta sau inexistenta iar comentariile cititorilor sunt cenzurate strict aiurea. poate-mi recomanda si mie cineva un site decent de/cu stiri locale. multam anticipat!

  3. Dar eu nu înţeleg un lucru. Cum vine asta? “În condiţiile în care ei sunt invitaţi la piese doar dacă scriu despre asta”. Ăsta nu sună a şantaj? Adică voi invitaţi presa la Teatrul numai sub obligaţia să scrie? Habar nu aveţi pe ce lume trăiţi…

    • În condiţii deosebite, da. Aici mă refeream doar la Festivalul de Teatru Scurt, unde avem nevoie de publicitate, şi unde nu avem săli cu locuri multe. Dacă la Sala Studio rezerv 10 locuri pentru presă, unde totalul e de 40 de locuri… atunci se fac spectacole pe gratis, zic eu.

      • lasă-mă cu pretextele şi scuzele organizatorice. Aşa cum îţi permiţi să iei la mişto o breaslă, jucându-te cu cuvintele, tot aşa ar trebui să accepţi că şi tu o iei pe arătură, vorbind doar ca să te afli în treabă – boală, de altfel, răspândită la bloogerul român. Dacă mai ai asemenea dileme existenţiale, îţi recomand, înainte de a scrie, să parcurgi şi etapa obligatorie a gândirii, şi deci documentează şi citeşte un pic. Îţi sugerez pentru început, ca PR-istă ce te pretinzi, Legea 544/2001. Uite aici, de pildă: “Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice”. Sau: ” Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea”. Etc, etc.

        • În momentul în care soliciţi acreditare pentru un eveniment, e normal să ceri ca să scrii despre acel eveniment, nu ca să profiţi şi să-ţi aduci toată redacţia/familia la teatru. Festivalul de Teatru Scurt se aliniază astfel la festivalele de renume, şi, cum ziceam, încercăm să ne civilizăm.

          • Sunt de acord, nu iti duci familia la teatru ca e gratis. Dar nu sunt de acord cu pretentia ta “sa se scrie”. Esti pre atanara si nu suficient de documentata, ca s afolosesc un eufemism: jurnalsitul e cel care apreciaza daca/cum/cat/ce anume scrie. El este martorul societatii la eveniment, el filtreza ace e releavnt si ce nu, el da continut faptului cotidian, conform propriilor perceptii. Cat despre modernizare, dovedeste asta facand PR profesionist si lasand deoparte carcotelile. Ce PR-ista esti tu daca ziua faci comunicate (ceea ce e treaba ta) iar seara te plangi pe blog ca ti le copiaza presa? Esti sucita in gandire: ar trebui sa fii bucuroasa, pentru ca le-ai facut bine daca au fost preluate. Si ca ti-ai atins obiectivul. Civilizatie e cand fiecare isi vede nu doar lungul nasului, ci si locul si rolul in societate.

          • Un actor grabit

            Florin,

            10 puncte!!! Nu stiu cine e domnisoara sau doammna Ioana Stef, dar putin imi pasa. Faza e ca nu m-as lauda cu faptul ca “am fost numita”, deoarece s-ar presupune ca dl Vulcu o plateste din buzunarul propriu, deoarece Consiliul Judetean, care e ordonator principal de credite, nu a scos la concurs acest post. Sa fie oare dl Vulcu atat de generos????

          • Postul pe care-l ocup în acest moment e bazat pe contract pe o perioadă determinată, nu sunt angajată cu carte de muncă, prin urmare, nu ocup niciun post care să fi fost scos în concurs.

  4. Presa din Oradea e practic inexistenta.

  5. Florin: problema e că jurnaliştii nu se mulţumesc să primească o acreditare/redacţie, ci vor ca toţi cei din trust să primească acreditare, să meargă cu familia la spectacole.
    Şi pentru că nu le convine situaţia asta, pun presiune pe directorii de instituţii să primească mai multe acreditări. Deşi doar un jurnalist scrie pe segmentul de cultură, li se pare absolut normal să intre toţi gratuit la teatru, cu mamă, tată, soţ, fiică, fiu etc. Înţelegi? Şi te trezeşti că jumătate din locurile din sală sunt ocupate de jurnalişti. Apoi ne plângem că nu s-au vândut biletele, că nu-s bani de actori mari, că n-avem de unde să întreţinem sălile etc.
    Toată lumea a primit o acreditare/persoană la Festivalul de Teatru Scurt. Eu şi alţi 4 alţi blogări am primit câte una. Da, poate ar fi trebuit să ne ţigănim şi noi să primim acreditări şi pentru soţ, logodnic, prieten(ă), pisică.
    În al treilea rând, mi se pare absolut penibil să pui problema: “Unii n-au ce pune pe masă şi vrei să cumpere bilet la teatru? “. Problema nu mai e a Teatrului sau a directorului. E strict problema personală a jurnalistului. Şi a trustului în care lucrează. Sau şi mai urât “Io vreau să intru la teatru cu soţul meu, cum adică nu mai pot merge cu el?!” El nu-i jurnalist, dacă vrea la teatru să-şi plătească biletul! Aşa cum şi actorii cumpără bilete pentru rudele pe care le invită, mi se pare normal ca şi partenerii jurnalistelor să-şi cumpere bilet. Aşa cum şi al meu prieten îşi va cumpăra bilet dacă va veni la teatru. Că doar n-o fi el mai moţat!

    • Nefacand nimci toata ziua, sunteti prea odihniti sa frecati vorbele aiurea. Amestecati notiunile, confundati forma cu fondul, va scapa esenta de dragul orgoliilor exacerbate, Treaba voastra, risipiti-va intampenii. Ca sa fiu scurt: Prietenu-tau nu e tot blogger sponsorizat de Bunoiu cu acrediatri? Banuiesc ca intra gratis. Publicitatea se cumpara, evenimentele se creaza prin eforturi, nu orice cacat merita mediatizat, PR-ul trebuie sa fie inteligent ca sa treaca bariera comercialului. Presa e libera si este o industrie/afacere, cu rol social, e adevarat. Presa informeaza, bloggerii comenteaza. Acreditarile ar trebui sa fie limitate, mass media sa aiba jurnalisti specializazi pe domenii. Ajunge. In rest, ca sfat personal, creaza si tu ceva adevarat, ca pana acum nu vad pe blogul tau decat sau tampenii, sau frustrari slabe (aveti obsesia asta cu jurnalistii) sau retete culinare. Asa continut, asa trafic – asa trafic, asa frustrari. Dar nu puneti vina pe noi, jurnalistii!

      • Dacă îmi dau bine seama, tu faci parte din presă, astfel nu îmi explic vehemenţa ta de a o apăra. Dar, după cum se observă, bloggerii care au comentat şi-au păstrat decenţa în cuvinte … Drept urmare eu, ca simplu cititor, mă aştept la acelaşi lucru de la un om al presei (sau suporter al presei, mă rog).

        • Nu te supara, dar se vede ca esti picata in discutie direct de pe crisana.ro! Asa lecturi, asa gandire. Daca domnul blogger Coloja, cu ale lui expresii ca se pisha in gura ziaristilor, ti se pare decent, atunci ramai dumneata un simplu cititor si lasa-ne pe noi, scriitorii, sa fim un pic mai complicati. Scuze de deranj, lectura usoara! 🙂

          • Nesimţirea ta are limite? :)) Cataloghezi lumea doar aşa, că îţi place ţie? Vai şi amar, ce am ajuns …

  6. Eu am lucrat in presa oradeana cativa ani. Niste fomisti cum am vazut pe-acolo, mai rar mi-a fost dat sa cunosc. Mai ales cei de la cotidiene ori saptamanale. Si da – toti merg pe santajul cu ”vezi cum te pui cu noi”.
    Ca să fiu acum mai direct, mă piș în gura lor de ziarizde. Și asta vine de la un fost jurnalist.

    • tu si ziarist! unde ai fost tu ziarist, ma scriitoras de 2 lei? esti un ciumete frustrat sexual, cu imaginatie bolnava si vocabular de ghertzoi de salonta! pe care, evident, ne pisam toti jurnalistii, cu riscul de a ne electrocuta daca esti prins in cablurile de la laptop 🙂 papagalule!

      • Azi mă simt bine dispus așa că nu te iau la pu*ă. Unde am fost jurnalist? MyCOMPUTER, MyLINUX, Connect și încă câteva.

        PS: ce-mi place mie placa cu ”frustrat”… Serios vorbesc. Cuvântul ăsta e atât de răspândit printre semidocți, ceva de groază. E un fel de-a zice ”te fac prost, fă, dar o fac inteligent.”
        Frustrat adică.
        Ceva ușor de ținut minte, auzit pe la TV că așa vorbesc psiholoagele de baltă despre alții că sunt frustrați.
        De curiozitate (și sunt 99% convins că n-ai să știi ce să zici aici) de ce anume sunt eu frustrat? 🙂

        • Da, m-am lamurit. Jurnalist la MyLinus. La MyLingus nu ai apucat sa dai corespondente? Sincer, cred ca esti frustrat din cauza dimensiunii organului sexual pe care il tot etalezi in blogosfera. Dar e o simpla presupunere, caci asupra acestui fapt nu se pot pronunta decat un numar redus de persoane. Redus de tot. Femei (cred, desi nici de asta nu sunt sigur) 😉 In contextul dat, amenintarea ta cu luatul la pula nu valoreaza, crede-ma, prea mult 🙂

          • Și uite că nici acum nu te iau la 11-pe metri și continui: Linux Magazine, Ubuntu User Magazine (vorbesc de edițiile tipărite, alea traduse în X-șpe limbi). Da, am scris și pentru ele, cum am scris și pentru Linux.com, linuxforums.org și altele.
            How now brown cow? 🙂

          • Răzvane, de data asta te iert, ca te-ai înmuiat (termen fără nicio conotaţie sexuală – precizare pentru anumiţi bloggeri) 🙂

          • Eu nu cred că realizezi cât preț pun eu pe iertarea ta. ”Iertarea” aia se trage din faptul că n-ai cum să-i spui ”ziarizdă” unui om care a scris pentru CONNECT, linux.com și Linux Magazine, ediția în engleză.
            Punct.

  7. Ar trebui sa incercati sa va abonati spectatorii la un newsletter punand la dispozitie un caiet unde sa-si lase mailu daca doresc sa fie informati despre activitatile voatre. Sau hartiute dinalea la final cu “v-a placut spectacolul , etc…” in care inserati si treaba cu mailu. E metoda pe care o practica teatrele independente care nu-si permit sa dea invitatii moca la presari. e greu sa-ti faci reclama, e scump, iar relatia cu presa nu inseamna mai nou decat cumparare de spatiu publicitar intr-un cotidian circulat. so, tineti relatia stransa cu oamenii care vin si bazati-va pe word-of-mouth.

  8. Alex: esti o nulitate, n-ai tupeu sa te semnezi intr-un comentariu, d`apoi intr-un ziar. Ce scrii? Horoscopul?

    • Dar tu ce esti, Laurentiu, propta a organului lui Razvan? Lasa-l ca se descurca el singur. Mai bine raspundeai la postul in care erai vizat. Esti si tu bloagăr cu acreditare data de Bunoiu? ca te lăuda femeia ta mai sus ca ai fi platitor de bilete, si eram pe cale sa ridic palaria in fata ta 🙂

      • Florinel, sunt sigură că ştii că Festivalul de Teatru Scurt şi Toamna Orădeană sunt 2 evenimente diferite, nu-i aşa? Dacă Laurenţiu va dori să vină la Festivalul de Teatru Scurt, la care nu are acreditare, îşi va plăti bilet.

        Te invit să ceri acreditare la un festival de teatru, muzică etc., din străinătate. Să vezi dacă mai poţi merge acolo cu mama, tata, sora, bunica şi purcelul.

        În rest numai de bine, să fim sănătoşi, că de jurnalişti-vedete ne-am cam săturat…

  9. Deci asa zici. Oi fi eu Blogger Acreditat dar sunt 2 persoane. La evenimentele la care imi permite timpul sa vin … VIN si cu inca MINIM o persoana pentru care platesc bilet.
    Altii nu au 3 coaie sa isi cheme tot aroberele genealogic.

    Reduceti totul la un nivel simplu : VREI ??? … cumperi. Ah, faci figuri ?? -> stanga imprejur si larevedere. Baga un articol pe site-ul cu pricina cu autor necunoscut cum se obisnuieste pe la noi.

    Bihon.ro nu mai citesc de mult din cauza agramatilor de acolo, dar ma gandesc serios daca tin sau nu ebihoreanul in reader … nu prea imi plac barfele si acolo tot timpul ii taxeaza pe X cand calca stramb … un fel de can-can de Oradea.

    Voi cititi presa locala ? daca da … CE SITE ?

  10. *sunt doua persoane – in contextul “eu si jumatatea 🙂 “

  11. atentie, avem cateva comentarii de la mogulul presei bihorene, florin ciucas! care nu da doi scuipati pe blogul ioanei dar totusi navigheaza activ prin blogosfera oradeana, citeste avid orice comentariu si citeaza ce-i convine din legea 544.si care va scrie un editorial in care va infiera tupeul pr-istei.
    bai,ciucas, bere de la munte…ne lasi bre cu talentele astea de turnator semi-doct de securitate?vezi-ti de susele tale si lasa pruncii sa scrie, nu te mai baga tu in on-line ca vita in lucerna ca nu stii nimic despre subiect!!

    • si ce, v-ati speriat ca va reduce la genunchiul broastei? pana una alta ciucas conduce un site cu 5000 de unici pe zi, voi sunteti ca la cenaclu, va cititi numai intre voi. :)) mai bine i-ati cere un link, doua. poate i se face mila si va da. da-v-as vorba lui Coloja la tot cartieru.

  12. Sincer să fiu, nu mi-i rușine nici cu bloggerii, nici cu jurnaliștii.
    Bloggerii se cred jurnaliști. Vă spun eu că nu sunt. Un jurnalist are responsabilitatea locului de muncă și e luat la rost de șef (uneori) dacă scrie tâmpenii. Bloggerul în schimb nu are responsabilitatea asta. În cel mai rău caz pierde un cititor și gata.
    Așa că bloggerul nu e jurnalist cum nici eu nu sunt musulman.
    Jurnaliștii în schimb, mai ales cei din România, sunt oribili. Se mizează pe efectul de scandal (parțial pentru că asta prinde la firea românului, parțial pentru că e mai simplu decât să te documentezi pe subiecte serioase), se mizează pe articole de umplutură. Și da, ceea ce spuneam mai sus despre fomism în presă e adevărat. Mergeți la o gală de premii, o lansare de carte, ceva ce să prezinte acolo un platou cu mâncare și trei doze de cola. Primii care sar la ele sunt ăia din presă. Balotează, apoi pleacă. Mașinile jurnaliștilor au toate chestia aia A4 pe care scrie ”Press”. Să se vadă acolo, în caz că vrea poliția să dea amendă. Legitimația de presă e mai mult bilet gratuit la meciuri ori pseudo-abonament în autobuz decât mijloc de identificare. Salariile sunt mici în presa din Bihor. Nici n-ați crede cât de mici. Mai ales în radio. Așa că nu vă mirați că se comportă oamenii ăia cum se comportă. Cunosc poate doi oameni în presa din Bihor (aia non-nișă, ca să fim clari de la început) care au responsabilitatea scrisului. Restul… lăbăreală. Sună dur, dar așa stau lucrurile de decenii la noi.

  13. Majoritatea celor pe care ii cunosc cumpara un ziar local pentru a vedea ce-i nou la sectiunea locurilor de munca sau daca a aparut ceva articol despre ei, in principal legat de proiectele educationale. Rup pagina cu articolul si fotografia pentru a le pune la CV. “Dă bine” 🙂

  14. 1.presa din Oradea are acreditari oferite de Teatrul Regina Maria,cite una pt fiecare redactie.Asa este firesc sa fie.O sustin pe Ioana in afirmatiile ei.DA,PRESA ACREDITATA VINE SA SCRIE!!!ACESTA ESTE UN “ACORD” AL AMBELOR PARTI;IN MOMENTUL IN CARE I SE DA REPORTERULUI IN MINA ACREDITAREA.PT CA UN REPORTER ACREDITAT LA UN EVENIMENT ESTE OBLIGAT SA SCRIE DESPRE EVENIMENT, NU DESPRE CIT USTUROI AVEAU (SAU NU) CHIFTELELE DE LA PROTOCOL.
    2.cita vreme spectatorii,actorii si angajatii institutiei au inteles sa isi cumpere bilete la preturile stabilite de institutie,MI SE PARE CARAGHIOS, sa se simta jignite, o seama de persoane ,pt.ca nu primesc mai mult de o invitatie la evenimentele din festivalul organzat de teatru.
    3.asa cum sublinia si Ioana,simplul act de a investi 25 de lei int-un bilet la o premiera sau la un spectacol,este o mina intinsa acestei institutii care functioneaza si care ESTE O EMBLEMA A ORASULUI SI A JUDETULUI in care; si voi dragi jurnalisti ,habitati dimpreuna cu familiile voastre.E timpul sa ne civilizam si sa intelegem ca epoca servilismelor a favoritismelor a nepotismelor a inceput sa treaca.
    4.O SUSTIN VEHEMENT PE IOANA IN AFIRMATIA FACUTA IN CEEA CE PRIVESTE FAPTUL CA JURNALISTII INVITATI NU SE OBOSESC SA SCRIE UN RIND DIN MINTEA LOR(aici nu conteaza ca ar fi unul bun sau rau,misto ar fi sa fie!!!!)E MAI SIMPLU SA COPIEZI CE CONTINE UN CAIET DE SALA.LA CARE A LUCRAT ALTCINEVA…
    5.as avea extrem de multe de spus despre o parte din jurmalistii care practica acest gen de asa zise cronici.Prefer sa ma opresc aici pt ca e mai sanatos…
    6.frumos ar fi ,ca jurnalistii care isi permit sa solicite facilitati in institutiile statului ,sa stie ca nu sunt dumnezei…CHIAR DACA PRESA E O A DOUA PUTERE IN STAT!?
    7.amintea cineva mai sus, de legi si dadea citate….nu il combat,omul o fi stiind ce spune;adaug insa ca IMI PARE RAU CA NU AVEM LEGI CA IN S.U.A.UNDE LEGEA PERMITE UNEI INSTITUTII SA ISI SELECTEZE CLIENTELA!!!!!
    8.actul de cultura in INTREAGA LUME CIVILIZATA ,ESTE UN LUX PE CARE NU SI-L POATE PERMITE ORICINE.Acest lucru triaza sorteaza si aseaza publicul pe palierele gusturilor si a posibilitatilor fiecaruia.Doar comunistii sustineau cum ca, cultura este un act pt masa populara..(!?)Scuzata fie-mi cacofonia.
    9.fara sa jignesc pe nimeni(cel/cea/cei ,care au fost nu se vor simti lezati in orgoliul propriu)mai mergeti si voi la un spect.festival prin Europa ;si veti constata ca acreditarile despre care voi ziceti ca sunt prea putine,in unele cazuri SE PLATESC.
    10.cunosc zeci de oameni sarmani ,cu vieti grele, pt care obtinerea piinii de zi cu zi, e o piatra de incercare 365 de zile PE AN ;dar care, FAC ECONOMII SA ISI TRIMITA COPII LA TEATRU SA LE FACA UN ABONAMENT.DECI SE POATE!CU DECENTA SI FARA IFOSE.
    11.iar in ceea ce priveste faptul ca se copiaza ,mot a mot, ce scrie in caietul de sala ,fara ca ,de cele mai multe ori sa se puna ghilimele de citat;……….oare aici nu intervine legea dreptului de autor?????????Hmmm?
    12.APRECIEZ CA UN OM TINAR ISI SPUNE CU DECENTA SI VEHEMENTA PUNCTUL DE VEDERE.TRAIM INTR-O LUME LIBERA!
    13.AMENINTARILE SI SANTAJUL SUNT APANAJUL OAMENILOR NEPUTINCIOSI SI mici….asa ca bravo Ioana.
    14. nu se vor simti atacati sau vizati cei care sunt jurnalisti profesionisti si isi respecta meseria.Cei care stiu sa documenteze si sa scrie coerent un reportaj sau o cronica.Cei care stiu sa tina pixul in mina si sa il faca sa lase urme lizibile pe o coala de hirtie, cei care inteleg CA NIMIC NU ESTE GRATIS PE LUMEA ASTA!

  15. Eu nu inteleg un lucru, daca ebihorenii au 5000 de unici pe zi cum de au cu mult mai putini cititori pe articole (300?! really?!). Cam asta-i influenta…

    • …şi câţi dintre cei 300 sunt blogerii ăia “tâmpiţi care se citesc doar între ei”?….

    • Stiamti bloggeri, de ce nu va faceti si voi publice datele de trafic? Sa vedem cum stam si unii si altii, daca tot puneti problema “reprezentativitatii” si ziceti ca presa e de rahat. Pana la urma la asta se reduce totul: e validat cel care e citit, nu cel care freaca menta cu retete culinare si poze din excursii. Ti, mai nene, cati te citesc zilnic, scoate procentul din 5000, si redu volumul la nivelul ala.

      • Florinel, nici tu nu ştii ce vrei. Ba o iei pe Ioana în şuturi că voi, jurnaliştii, nu sunteţi obligaţi să scrieţi despre un eveniment, ba că noi, blogării suntem vai de curul nostru şi frecăm zilnic menta postând reţete culinare, ba te baţi în piept cu o cărămidă că ziarul vostru are trafic uriaş etc.
        Numai că, dragul meu, tu ai omis din calcul o variabilă: ăştia care postăm poze din excursii şi reţete culinare nu scriem despre profesoara porno, nu postăm articole defăimătoare în speranţa că oamenii de afaceri vor veni să plătească pentru ca acele articole să dispară de pe site şi nici nu postăm comunicate de presă pentru a avea conţinut.

        În plus, tu te-ai atacat degeaba. Pentru că toată discuţia era în jurul unor jurnalişti orădeni care vor să meargă la spectacole pe gratis, toată redacţia şi toată familia lor, dacă e posibil. Vorba unei doamne din presă: “Dacă un coleg vrea să meargă la teatru cu logodnica sa, ce face?” şi a strâmbat din nas când i s-a spus că plăteşte bilet dacă vrea la teatru.
        Chiar nu înţeleg de ce i-ar trebui acreditare la teatru unui jurnalist care scrie despre sport sau sănătate.

        • si mai ziceai ca ai terminat jurnalistica…

          • În acelaşi an cu tine, chiar! Dar nu-ţi aminteşti, fireşte. Că la facultate ţi s-a văzut chipul doar la licenţă …

          • Pardon, si la examene! Ai cumva impresia ca sufar la capitolul know-how, dupa 20 de ani de presa? Sau trebuia sa fiu prezent, pe post de material didactic, poate chiar impaiat, ca sa intelegi tu mai bine cum devine treaba cu presa, la cursul de istoria presei locale care vorbeste (si) despre mine? 🙂 Intr-adevar, oi fi mai superficial, si nu te-am remarcat. Cum tot vina mea trebuie sa fie ca n-am remarcat pana acum nimic deasupra (sau sub) semnatura ta. Unde ti-ai facut practica pe perioada studentiei? Ca la Bihoreanul nu ai venit. Te astept oricand, sa vezi cum e de-adevaratelea. Dupa, o sa vorbesti si o sa gandesti cu totul altfel…

          • Florine, sincer să fiu, mai sus văzusem doi Florini, cu avatari diferiți; crezusem că un imbecil postează în numele tău înjurând ca un birjar, continuând discuția de unde ai lăsat-o tu. Se pare că m-am înșelat și chiar tu ești.
            Păi bine omule, când vin la tine-n redacție mă iei cu ”ce ai putea face pentru noi”, iar online mă faci frustrat?
            Nț-nț-nț…
            Chiar tu ești măi? Florin Ciucaș ăla la care am stat în birou și se ruga de mine să-i fac site-ul să meargă?
            Cum de-ai ajuns în halul ăsta?

          • In care hal, omule? Tu nu vezi cum vorbesti? Sau ce, tre sa stau cu gura deschisa sa mi te pishi in ea? Ti-am raspuns in propriul tau registru verbal, sperand ca vei pricepe ca sari calul. Si pareai sa fi inteles, sper ca n-o iei de la inceput. In privinta site-ului, fii cuviincios si corect: eu sunt cel care te platea sa imi faci site-ul sa mearga, si nu mergea ca lumea fiindca ai tai sefi/colegi il facusera prost. Ce dracu, un pic de grija fata de adevarul istoric! 🙂

          • Isuse Țestoase. Chiar ești tu.
            Păi hai s-o luăm pe rând.

            Site-ul vostru mirobolant.

            Avea 6.5MB (MEGA!!!) la prima încărcare. De ce? pentru că voi, hămesiți fiind după accesări, aveați circa 25 de bannere postate pe el. Eu, ca un bun samaritean, încerc să o iau logic și să vă explic că 25 de bannere flash din care vreo două de 500KB nu vă ajută ci mai mult vă bagă bețe-n roate. Tu, ca un om rezonabil și înțelegător ce ești, ai făcut în fața mea vreo două crize de nervi de m-am dat în spate cu doi pași și mă întrebam ce medicamente obișnuiești să iei dimineața.
            Am luat-o logic și frumos și politicos cu tine, iar ceea ce am primit înapoi au fost urlete, încăpățânare și nerecunoașterea părții de vină. Pentru că – la urma urmei – vina era în proporție de 90% a voastră. La cât futai ne-ai tras cu ”de ce nu merge site-ul?!?”, nu te mira că ai fost primul client la care șeful meu de-atunci a renunțat. La urma urmei, nici măcar nu îmi era șef, eu fiind în regim PFA la ei.

            Booon…

            Acum despre cât de frustrat sunt eu.
            Când am fost pe la tine prin birou, exceptând crizele de nervi exemplare și veleitățile de zbierător de care ai dat dovadă, în general eu zic că am avut o relație OK. Atât cât poți numi ”relație” faptul că eu îți zic scoate-n căcat bannerele alea de 6 mega iar tu te faci că n-auzi și continui să-mi reproșezi că merge greu.
            Replica ta preferată – țin minte – era ”nu mă interesează” iar dialogul dintre mine și tu mergea cam așa:

            – Se încarcă greu site-ul!
            – Știu. Aveți 25 de bannere pe hosting propriu, sute de request-uri, cam 6,5MB de scripturi și imagini și flash. Reduceți din ele că magician nu sunt.
            – Nu mă interesează! Nu scoatem nimic! Să meargă bine!!!

            Logică de lemn, Florine. Logică de lemn.
            Și cu toate astea, am fost politicos cu tine, nu te-am băgat nici la origini, am înțeles că tu și IT-ul sunteți ca lebăda și candelabrul, am acceptat asta.
            Ca acum să vii să mă faci ”frustrat sexual”, fix ca un copil de clasa a VI-a.
            Mare om. Mare caracter.

          • Te porti ca o tiganca care isi ridica fustele in piata. Dupa ce te-ai pishat pe tot netul, acuma urli ca ai fost calomniat? Las-o dracului, fii barbat! Nu pun botul la stilul tau, pentru ca nu am de ce sa discut chestii de bucatarie interna pe bloguri. Scurt pe 2: site-ul ebh are azi la fel, daca nu mai multe bannere, si uita-te cum se incarca. Diferenta fata de atunci e ca de el se ocupa azi alti oameni, care, evident, a trebuit sa faca curat dupa voi la greu in codul siteului. Punct. Legat de frustrari, ti-am raspuns in acelasi registru. Argumentele epitetului, daca vrei si analiza pe text, le gasesti pe blogul tau si in cartile tale. Dar nu au nicio relevanta, fiidnca era o rautate vs alta rautate. Altminteri, mie imi pari un tip ok, care, spre deosebire de regnul blogeristic local, ai creier, ai ceva de zis si stii si scrie. Nu discut acuma validitatea ideilor. Sa nu ti se urce la cap 😉

  16. Se pare ca domnul Florin o sa-si piarda vizitatorii unici pe zi dupa limbajul pe care l-a folosit in niste comentarii care seamana cu limbajul autorilor articolelor de presa tabloida din Bucuresti. Nu asa se face presa adevarata. Doar ca in ultima vreme, nimic nu mai e corect in Romania. Intelegeri de genul acreditare-articol se fac de cand e lumea, si-n presa locala, si-n presa nationala, si se vor mai face…asta nu inseamna ca ziaristul trebuie sa scrie neaparat de bine despre eveniment. De exemplu, anul trecut sau acum doi ani, la Festivalul Dramaturgiei(cred ca asa se numeste, nu stiu prea bine, eu sunt pe sanatate) din Timisoara, toate redactiile au primit cate o acreditare…si n-a fost un jurnalist din Timisoara care sa scrie de bine despre acel festival, pentru ca intr-adevar a lasat de dorit. Deci s-a scris adevarul. Dar pana la urma si publicitatea negativa e tot publicitate…Dar publicitatea de teatru nu trebuie sa se faca agresiv. Nu veti gasi niciodata “Scripcaru pe acoperis” in CanCan, Click sau alte tabloide, eventual daca vreo actrita si-a dezgolit sanii pe scena. Asadar, iubitorilor de teatru, le este de ajuns un afis. Nu-i prea intereseaza parerile jurnalistilor de duzina, pentru ca ei vin la teatru, tocmai pentru ca stiu sa aprecieze o piesa buna. Cat despre publicitatea facuta teatrului, nici aia nu trebuie. Teatrul din Oradea are destui luptatori si iubitori de cultura care sa-l tina in picioare. Bloggerii nu sunt, intr-adevar, jurnalisti si nici PR-isti….dar parerea unui jurnalist sau a unui specialist PR, ESTE si VA FI luata in considerare daca-i publicata pe blog. Cu alte cuvinte, Ioana, bun venit in lumea reala… :))

  17. Ce barbat esti bai domnule Ciucas!! Ce barbat… Repede ai profitat de un derapaj subtire datorat avantului varstei si lipsei de experienta a Ioanei si te-ai inhamat de ea! E o tehnica invatata la Stefan Gheorghiu intr-o tinerete zbuciumata?

    Chiar daca trecutul si prezentul (Pamfil Seicaru si-ar da pumni in gura de invidie) tau nu recomanda, am sa-ti dau dreptate la povestea cu obligativitatea scrisului in situatia in care ai fost invitat la un eveniment/piesa de teatru/caca-maca. Treab asta tine de bunul simt iar in contextul satului nostru, pt ca nu se intampla mare lucru dar vreti sa faceti un ban cinstit – vorbesc de un caz ideal si nu de eBihoreanul – trebuie sa creati continut.

    Uneori poate evenimentul nu este reusit dar intentia a fost buna si daca s-ar trata obiectiv, pe viitor s-ar pierde mai mult. Si atunci mai bine taci

    • Cipri, nu e vorba de invitaţie, ci de acreditare. Invitaţia e din partea instituţiei, e gratuită şi e pentru mai multe persoane, dar acreditarea e pentru jurnalistul care scrie (cum ziceam mai sus, de bine sau de rău – evident, cu dovezi).

  18. Terminati cu prostiile, jurnalistii oradeni nu comenteaza pe bloguri, ei scriu comentariile in Word si le tin pentru ei
    pentru ca la copy/paste nu le iese formatarea.

    • Ioana nu are nicio vina, ea si-a exprimat niste pareri in limite rezonabile. Nu am nimic cu ea, i-am criticat niste idei. Oricand ii stau la dispozitie cu lamuriri suplimentare, daca chiar e interesata d emeseria asta. Dezbatere placuta in continuare! Ma retrag de aici, nu e cazul sa ii “stricam” bogul 🙂 Daca doriti, continuam pe blogul lui laurentiu, sa ii erectam si lui un pic traficul, ca am impresia ca sufera 😉

      • Si concluzia care e? Ca a zis bine ce-a zis? Pentru ca tu n-ai fost atat de vehement cu ea iar acum spui si ca a fost in “limite rezonabile”.

        In schimb problema ta reala e cu bloggerii si se pare ca-n special cu doi dintre ei.

        Niciodata n-am inteles de ce e musai sa existe un razboi intre bloggeri si ziaristi, dar cu oameni ca si tine e clar de unde porneste.

        Si apropo, faptul ca nici n-ai curaj sa te semnezi mie imi provoaca scarba. Nu pentru cazul de fata, ci pentru faptul ca-mi aminteste de arrticole denigratoare din toata presa romaneasca semnate ceva-n genul: F.C., A.I., sau Ion A, etc.

        Spre deosebire de voi, bloggerul isi asuma si raspunde de ceea ce a scris. Nu ma refer din punct de vedere juridic aici ci pur si simplu raspunde la feedback, intra in dezbatere mai departe (comentarii, reactii, reactii in social media) pe cand ziaristul respectiv se ascunde in spatele trustului. In cazul de fata nici macar atat!

  19. Abia acum am ajuns si eu pe aici… N-am de gind sa comentez despre experienta mea cu mass-media, am scris destule despre penalii de la Spinul, dar m-am apucat sa citesc comentariile si am inceput sa rid…
    Bai… se-apuca un tembel sa injure si-l luati in seama? Merita un picior in fund (ca sa ma exprim frumos) si un “valea”.

  20. întreb şi io, ca tot omu’ vineri seara: discuţiile astea de mai sus îs for real?

  21. Florine, tu n-ai cum sa-mi erectezi mie nimic pentru ca eu prefer femeile. Sau ma insel in privinta ta si esti ca majoritatea breslei, un jurnalist cu doua perechi de oua si organ reproducator feminin?

    Imi pare rau ca m-am luat de un jurnalist cu 20 de ani experienta in presa care si-a luat licenta abia acum 2 ani.
    Poate discutam odata si in ce conditii. Crezi ca nu stiu ce-ai facut acum 2 veri?:)

    • Cum poate un jurnalist cu atata experienta sa repete niste ani la Fac de Jurnalism Oradea? Probabil la facultate se face alt jurnalism decat cel pe care-l practici tu.

    • Discutam ce vrei, cand vrei, la ce ora si in orice conditii, numai sa-ti strangi pana atunci ceva cuvinte-n gura, pentru ca infatuarea si impertinenta nu tin loc de argumente si de inteligenta. Ti-am atras atentia si pe blogul tau, vezi ca ai sarit calul si deja esti pe taramul inofrmatiilor factuale pe care le emiti public despre mine. Ai iesit din sfera asa-ziselor comentarii si deja esti vulnerabil, iar la cata obraznicie vad ca posezi nu exclud varianta sa te plimb un pic pe la instanta, in scop de civilizare. Mai bine abtine-te si vezi-ti de treaba. Iar daca vreti cu adevarat sa vedeti ce e aia presa, veniti la redactie intr-o practica adevarata, nu stati cu laptopul in brate si frecati linkuri. Invitatia e valabila pentru toti, inclusiv pentru tine, ca eu nu sunt ranchiunos.

  22. Bai somitate somatoare… mie nu-mi raspunzi?

    Adica intru si eu aici de vreo 2 zile incontinuu sa vad raspunsul mesterului Florin si tot nimica? Ori suntem comentangii pe bloguri, ori nu mai suntem?

  23. cine e atat de depresiv sa mearga singur la teatru? ati dat un singur loc pe redactie (reporterul ramane afara daca are si cameraman sau fotograf nu?)

    • Remus, când vine vorba de muncă, adică de venit la teatru în calitate oficială, întreabă tu care teatru civilizat dă invitaţii gratuite cu duiumul? E OK să vrei să vii la o piesă, dar voi vreţi la fiecare, şi cât de multe, şi-atunci noi ne trezim cu câte 10-15 locuri rezervate pentru presă, care de multe ori nu ne onorează cu prezenţa.

      • pai daca dati un singur loc e ca si cum ai spune scrie despre piesa dar nu veni, sau fa poze intr-un minut
        scuze, my bad, asta ati si facut

  24. lasand la o parte faptul ca ioana nu stie ce inseamna PR, dar nici ce inseamna jurnalismul, iar ziarista care s-a ratoit la ea este doar o tarancuta proasta (asa cum sunt si multi dintre bloggerii astia, de altfel), mi s-a parut caraghios ce zicea careva la un moment dat: ca “a trecut vremea nepotismelor”… e super-ironic sa afirmi asta pe blogul ioanei stef, cea care a devenit brusc si dintr-o data PR-ista la teatru.

    • Hermina, genial punctat!!!!!

    • Imi asum si-mi sustin cu argumente,spusele(daca e necesar).
      Asadar,Hermina draga,e irelevanta afirmatia facuta la adresa Ioanei fata de cit stie(sau nu),sa fie P.R.ul institutiei la care,(SURPRIZA!!)CHIAR ESTE!!!! 🙂
      Si ,DA,a trecut vremea nepotismelor,sau cel putin asa ar trebui sa fie.Si DA,Ioana e un om care,e posibil sa nu stie TOTUL in materie ,insa,ARE VOINTA SI PERSEVERENTA SI E DESCHISA SA INVETE SA EVOLUEZE….domnisoara ziarista, amintita de tine in replica data,sse oreste cu evolutia la stadiul la care ai numit-o tu.Ioana va evolua frumos si multi o vor sustine.Dixit!
      nu-i asa?asa e!!! 🙂 🙂

  25. deci, ma doare capul de atata prostie cata exista in ziaristii de HAM HAM de prin Oradea. Bai fratilor, ati cam fost prinsi cu pantalonii in vine zilele astea. Au iesit la iveala resentimente ce musteau de mult in voi. Sa o luam pe puncte, sa nu ne ia cu plictiseala:
    1. Ziarist de Oradea = Catel la comanda politica
    2. Ziarist de Oradea = Expert in copy/paste (google translate, uneori si google earth, asta din urma ca sa gaseasca drumul catre casa)
    3. Ziarist de Oradea = neprofesionist pana in maduva oaselor
    4. Ziarist de Oradea = o persoana, comandata politic prin telecomanda, sms, porumbel calator, telegraf, ah si cativa dintre ei prin email (asta daca nu uita pe care mana si-au tatuat parola). Ziaristu de Oradea are obiceiuri bine definite prin regulament, adica, latra la comanda,musca la comanda, uneori face pipi la comanda, de obicei pe oricine nu place sefului.
    Recomandari: A nu se baga in seama. Le creste tensiunea, fac urat, si musca din tastatura. Poate de asta scriu atat de agramat.
    Hai, draga ziaristule, te rog eu… hai ca poti … Fa un : HAM HAM. Hai ca tu stii cel mai bine… HAM HAM.
    Noapte buna catelusule… scuze, ziaristule de Oradea.

    • Uită-te şi tu care ţi-e publicul, Ioana…

    • sa stii ca restul publicului citeste si nu comenteaza aiurea pe munca cuiva…care se pare ca va regenera cadavrul evenimentelor si presei oradene…presa oradeana este un BIG FUCKING BULLSHIT! sa ma exprim pe scurt. prea multi tineri de la tara. este vremea sa se separe clasa intelectualilor de cea a agramatilor! do that Ioana! I’m with you! Resusciteaza this fucking Oradea for it has been dead for way too long…cine nu a iesit din ea..se observa;)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *