Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Passion pour chocolat

Jul
09

Salut, mă numesc Ioana şi sunt dependentă. Dependentă de ciocolată… 🙂

Mărturiseam într-un post anterior că, de ceva vreme, nenea medicul nu mă mai lasă să mă machiez. Sau să mănânc ciocolată. Cum au început toate astea? Ei bine, la un moment dat, sătulă de presiunile maică-mii, am decis să vizitez dermatologul, pentru a trata o problemă destul de importantă: acneea. Da, sufăr de acnee de ceva vreme (de prin liceu, cred), dar pe mine nu m-a deranjat niciodată. Eu trăiam bine cu mine şi cu ea, ne înţelegeam de minune, dar mama a zis că o domnişoară ar trebui să se îngrijească mai mult. Deci, mergem la dermatolog. După control şi întrebări despre igiena feţei sau dietă, începe lista cu N-AI VOIE:

Mi s-a prăbuşit cerul pe cap când mi-a zis: “Ah, dar trebuie să renunţi la ciocolată! E prima pe listă când vine vorba de acnee. Apoi prăjeli, junk food, muştar, ketchup, etc, etc” – dar eu oricum n-am auzit multe după şocul iniţial… Fără ciocolată. Alinarea femeilor la vreme de nevoie, îmi era de-acum interzisă.

Cum au trecut cele 3 luni de-atunci? Să vă povestesc despre chinurile groaznice prin care trec ori de câte ori văd câte-o Milka/Heidi/Toblerone? sau pe cineva mâncând în jurul meu un baton de Snickers… E teribil, I’ll tell you that. Şi asta pentru că sunt o pofticioasă. Iar acum, fără glazuri, creme sau artificii. Eu, care sunt maestra deserturilor în familia mea, şi care sunt renumită pentru Amandina mea (de la care poate o să vă scriu reţeta într-o zi…), să fac dulciuri fără să le gust… Viaţa fără ciocolată. Plictisitoare ca naiba.

Câteva săptămâni am rezistat – asta chiar la început. Dup-aia am cedat, încet-încet, viciului, dar numai după ce mi-am dat seama că e greu să înlocuieşti ciocolata când vine vorba de sugar rush (femeile înţeleg mai bine despre ce e vorba ;)) ). Aşa că am început să trişez. Dar, din nou, e al naibii de greu, I’ll tell you that… pentru că am o conştiinţă prea trează. Fir-ar ea, mă mustră când mai închid un ochi şi iau un pătrăţel din otrava dulce. Nu mult, nu mai fac excese. Şi imediat după aia, pe lângă mustrări, la 1-2 zile îmi apare câte-un coş minunat, asta ca să-mi amintească c-am încălcat regula – da, e totul doar în capul meu, dar cum scap?! Sugestii, careva? 😀 Mulţumesc anticipat!

Citeam undeva că viaţa ar trebui să fie o călătorie minunată, parcursă cu o sticlă de vin într-o mână şi c-o ciocolată în cealaltă. Eu mă calific la ambele categorii. Dar până una-alta, mă numesc Ioana şi sunt dependentă de ciocolată. Ciocolată în cantităţi reduse, dar tot ciocolată. 🙂

12 Responses to Passion pour chocolat

  1. Ai o reţetă de amandină-my fav cookie! 😀 Eu nu mă pot abţine să nu mănânc ciocolată. M-am abţinut o lună, când am pus un pariu, dar în rest nu pot. I'm addicted. Să ştii că nu mă supăr dacă îmi dai mie amandinele făcute de tine… 😛

  2. Hm…deja salivez! :))(Nu mai ţine oamenii în suspans)

  3. Dear Ioana, nu subestima niciodata capacitatea medicilor de a se lasa influentati de mituri si absurditati nedovedite. Grasimea din ciocolata nu are nimic cu cea a tenului 🙂
    Proof?
    Voila: http://www.livestrong.com/article/454268-the-effehttp://www.acnetreatment.org/chocolate.html http://www.acne-site.com/myths.htm http://www.ienhance.com/articles/skin/acne-myths http://www.wisegeek.com/is-there-a-link-between-c
    &&&

    Bon appetit! 😉

  4. Ha! ce tare! Esti dovada vie ca "o problema" devine problema numai cand considera omul ca e o problema!!! :). Sper ca nu am produs o tautologie aici.
    Parerea mea este ca ai dreptate! +1 for your attitude!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *