Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Paradisul casnicelor nu e acasă

Oct
27

Mie întotdeauna mi se părea că femeile astea… casnice şed non-stop acasă, au grijă de prunci, ocazional merg la cumpărături (la hypermarket, evident), au mereu pete pe haine (de la gătit), ştiu mereu la ce lecţii sunt copiii lor, au soluţia perfectă pentru orice pată de pe hainele altora și, cel mai cel, știu ca-n palmă tot ce ține de IKEA. Cred că la un moment dat am să fiu o casnică perfectă – dat fiind faptul că viitorul soţ plănuieşte să-mi programeze cel puţin 3 bucăţi de copilaşi drăgălaşi (două gemene şi un baby-boy). 😀

Şi pentru că tot ne mutăm în casă nouă în curând (da, ştiu, încă nu am terminat), am zis că ar fi ideal să ajung şi eu prima oară în viaţa asta la IKEA. Nu la Bucureşti, departe de noi gândul (şi magazinul, de altfel), ci la fraţii-unguri din Budaors. Pentru că aveam nevoie de multe lucruri şi bineînţeles, pentru că eram foarte curioasă să gust, tot pentru prima oară, din chifteluţele lor atât de lăudate. Mi-am făcut lista de acasă, toate căutate până la ultimul detaliu, cu preţuri şi coduri şi de toate, mai rămânea să facem drumul efectiv.

Ne-am pornit într-o duminică însorită de octombrie cu planuri mari… care au fost spulberate de ce-am găsit la faţa locului. Aveam în plan să cheltuim o sumă… am cheltuit aproape dublu. Pentru că la IKEA nu mergi să-ţi iei o chestiuţă acolo, ci ieşi cu coşul încărcat (de 3 ori, de exemplu, ca noi). Am văzut oameni de toate vârstele, mămici dintr-astea cum scriam mai sus, familii ieşite la cumpărături sau la analizat (browsing around parcă sună mai bine), măsurat, căutat prin dulapuri (mda… târziu mi-am dat voie să cotrobăi – tot timpul aveam impresia că suntem în casa cuiva și că fac ceva nepotrivit – cam pe la a 10-a cameră am început să prind curaj), măsurat din nou și evident, planificat casa în 3D. Și-atunci mi-am dat seama: aș fi casnica perfectă, aș fi mereu în vizită la IKEA, la „furat” de inspirație pentru casa în care aș domni, dacă aș avea un magazin prin apropiere.

Să mergi la IKEA nu trebuie să fie un moft, la ce produse au. Bune, accesibile la preț, foarte interesant utilizate (mi-au plăcut la nebunie soluțiile lor pentru spații mici), ce mai – să tot vrei să găsești toate astea la un loc. Și sincer, cerem oare prea mult, noi ăștia din N-V-ul țării, să primim și noi un astfel de paradis aproape de noi (da, știu, nu mă refer la Oradea, e prea mic orașul, dar parcă în Cluj-Napoca sau Timișoara n-ar fi chiar atât de rău, nu?). Dac-ar exista în momentul ăsta un IKEA aproape de mine, pariu pun că aș fi acolo cel puțin o dată pe săptămână, măcar să gust din chifteluțele alea delicioase, dacă nu să mă inspir pentru activitatea mea de casnică.

Dar destul cu visarea… cel puțin până la următoarea vizită, pe care o planificăm cândva anul viitor… prin martie, să zic așa?

Ah, da… și BUDAPESTA e su-per-bă!! La fel și chifteluțele (am mâncat două porții și încă salivez la amintirea gustului).

5 Responses to Paradisul casnicelor nu e acasă

  1. Hei, Oradea ar fi locul ideal pentru Ikea. Că-i aproape de timișoreni, clujeni și ungurii din Debrecen. Care unguri oricum vin în Oradea la cumpărături. Ar mai crește orașul nițel 😀

  2. Avem si multe simpatice-harnice-destoinice-cucernice-vesnice-puternice si stenice, Kia 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *