Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

This is it! Sau cum s-ar zice, seara aia pe care o aștept cu mare entuziasm în fiecare an: seara magică a Oscarurilor. Voi începe cu o confesiune. Al doilea lucru la care m-am gândit… adică al treilea… adică în top zece când am aflat că voi avea un bebe, anul trecut, a fost următorul: pentru că sigur mă voi trezi noaptea, o să am un antrenament perfect pentru Australian Open, Oscaruri și toate competițiile sportive pe care vreau să le văd, dar nu apuc pentru că încep pe la 2 noaptea. Dar n-am luat în calcul următorul aspect: m-a binecuvântat cel de sus cu un copil minunat care, pe lângă faptul că e cuminte, doarme nopțile! De la 11-12 noaptea doarme tun până dimineața!

Revenim. Anul ăsta, ca niciodată, am văzut multe dintre filmele nominalizate (fără Lion, Nocturnal Animals, Fantastic Beasts, și unele filme de desene animate pe care nu le-am găsit)… Am profitat la maxim de faptul că sunt acasă cu bebe Alex și am făcut maratoane după maratoane de film. Azi-dimineață am mai văzut Moana și gata. Părerea mea e că mai toate filmele nominalizate la Best Picture sunt minunate – cu o mențiune în plus pentru Manchester by the Sea, la care am plâns cu sughițuri.

Sincer, prevăd o seară LA LA LAND, dar nominalizările mele ar fi următoarele: