Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

Că-s microbistă împătimită o ştiaţi deja. Că-mi place sportul, în general, mă gândesc că nu e o surpriză pentru nimeni… Am făcut sport din copilărie până prin facultate (fotbal, handbal şi volei), aşa că nu se poate să ratez cel mai frumos moment, care vine o dată la patru ani: Jocurile Olimpice! Am stat la Ceremonia de deschidere cu pielea de găină şi lacrimi în colţul ochilor (da, mă, îs o plângăcioasă la momente d-astea, “sue me!”, vorba americană). Am evitat să scriu până acum despre acest subiect, dar când Musiu Chinezu roagă blogosfera să se unească într-o campanie care mie mi-a plăcut de la început, ei bine, facă-se voia lui, zic! 😉

Aşadar, pentru ce le MULŢUMESC eu olimpienilor:

• pentru că există!
• pentru că în condiţii mizere, în condiţii de ţară europeană care pretindem că suntem, noi avem deja 8 medalii frumoase (până la ora asta, cel puţin!),
• pentru că nu se dau bătuţi atunci când UNII îi atacă (e un caz deja celebru al fetei noastre de argint),
• pentru că atunci când văd steagul României şi aud (dacă-i aur) imnul nostru intonat, parcă simt că nu-i totul pierdut şi gândurile de emigrare se mai afundă puţin într-un colţişor al minţii,

Bravo, Sportivi Români! You made us proud! \:D/