Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Oh, PLAI frumos!

Sep
19

Moto:

“PLAI-ul meu beteag, de pe alt meleag… Cât îmi eşti de drag, nu ştiu cum.”

E greu, şi-acum, la o zi după încheierea experienţei minunate, să-ncerc să rezum într-o postare ce-a însemnat PLAI 2011 pentru mine. Obişnuită cu atmosfera eram deja, mai participasem la ediţia din 2009, şi totuşi… Ce e frumos la PLAI: faptul că nu întâlneşti muzica obişnuită, aia care te agasează la radio. Nu întâlneşti oameni obişnuiţi, care fac lucruri banale, doar oameni pasionaţi de hobby-uri, dornici să-mpărtăşească totul cu tine. Ah, şi încă un lucru demn de menţionat: întreg festivalul e realizat de VOLUNTARI. E o comunitate atât de puternic sudată, încât mulţi cred că suntem invidioşi pe felul în care, prin multă muncă, reuşesc să facă un lucru atât de minunat precum e acest festival.

Ajunsă cu greu în Timişoara anul acesta, după nişte peripeţii pe drum (am ratat ziua de vineri), PLAI a-nceput, deci, sâmbătă după-masă, când aşteptarea mea ajunsese deja la limită. I-am ratat pe cei ce-au făcut mega-show vineri seara (din câte-am auzit – The Idan Raichel Project din Israel). Muream de nerăbdare să fiu acolo, să respir aer de PLAI, să revăd locuri şi mai ales oameni dragi. Însă n-a fost chiar atât de tragic, eu venisem special pentru Susana Baca, show care nu m-a dezamăgit deloc! 😀

La intrare, la info-point, un voluntar cu o chitară mică făcea rime muzicale, în timp ce-ţi înmâna pliantul cu programul. Mi-a pus zâmbetul pe buze instant. Apoi, am dat un tur al satului (pentru cei ce nu ştiu, PLAI se ţine în incinta Muzeului Satului Bănăţean), pentru a descoperi şi alte activităţi interesante: aveţi aici o listă, eu le voi menţiona pe cele ce mi s-au părut mie deosebite: filme la Movie House, atelierul de animaţie ART ON, expoziţia de fotografii pe lemn, Pimp my bike – de la Verde pentru Biciclete, chipuri tridimensionale la Super Smooth Studio, decorarea de sacoşe din materiale ecologice (pe care le puteaţi lua acasă, fireşte!), Shadows Art – atelier de jonglerii.

Pentru că nu se poate să vezi/faci atâta artă pe stomacul gol, au fost şi câteva tarabe cu mâncărică: hamsii sau cartofi prăjiţi, langoşi, nelipsiţii Kurtos Kalacs, sau prăjiturele de casă şi vin fiert de la buticul Scârţului – da, au fost prezenţi şi ei! Preţurile, cam măricele, if you ask me: am plătit 5 lei pentru un pahar de vin fiert din ăla miiiic de tot, de bun, a fost bun, da’ 5 lei?! În local ne dădea ditamai halba la banii ăia… Dar deh, preţuri de festival. ;))

Apoi, muzica (doar pentru asta am venit, right?). Divină, cred că spune tot. Am început cu Forbidden City Chamber Orchestra – muzică instrumentală chinezească. M-a încântat, mă simţeam ca-ntr-un film frumos (mă şi vedeam în Mulan, între noi fie vorba), şi-aş fi dansat olecuţă, doar că-n jurul meu lumea şedea pe bănci, şi-am zis că stau să savurez şi eu de jos muzica. Apoi au urmat polonezii de la Warsaw Village Band – măi, ăştia au făcut show de show. Lumea a fost tot timidă, nu s-au prea ridicat la joc, decât spre final, şi singurul meu regret era că nu-nţelegeam ce bolborosesc oamenii, dar suna chiar foarte bine! Folk music – muzică de dans şi voie bună, cam aşa i-aş descrie. Iar la final, cireaşa de pe tort: diva peruană Susana Baca venea să-şi prezinte noul album la PLAI. A fost divin, ştiţi cum vine aia? şi ea, la fel ca Cesaria, umblă desculţă pe scenă şi dansa ca o puştană, deşi are o vârstă considerabilă. Când am chemat-o la bis, râdea, pentru că zicea că s-a simţit atât de bine la noi, încât n-ar mai vrea să plece prea curând. Am simţit-o modestă, umilă în faţa publicului, fără pretenţii şi idei “revoluţionare”, însă c-o muzică frumoasă. Da, frumoasă cred că e cuvântul. Muzică pentru suflet… 🙂

Vă las, în încheiere, cu poze şi vă promit, de-ndată ce învăţ să editez video-urile pe care le-am filmat, că voi posta şi muzică, dar asta ceva mai încolo.

PS: mulţumesc VinŞiEu pentru că m-au ajutat să ajung unde-mi doream de foarte multă vreme! 🙂

4 Responses to Oh, PLAI frumos!

  1. Cu placere, sa cresti mare!
    Fain articolul.

  2. Si eu am fost la Plai si vineri si sambata, dar nu prea mi-a placut. Idan Raichel a fost ok, Susana Baca… indiferenta. Cel mai mult mi-a placut Plaiul din 2009, foarte antrenant si catchy. Chiar am dansat aproape la toate concertele. In ultimii doi ani, numai lesinati si muzica de taiat venele… prea trist.

    • Da, a fost muzică oleacă mai tristă, da’ tot mi-a plăcut. Am venit special pentru Susana Baca, pe restul nu-i cunoşteam, şi eu am fost mulţumită! 😀

  3. Pingback: Revizia tehnica a lui 2011 - Ioana Ştef

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *