Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Merităm operă la #Oradea?

Oct
14

Întreb, nu dau cu parul!…

Şi de ce întreb una ca asta? Pentru că am fost aseară la Tosca (şi nu Toscana, cum i-am auzit pe mulţi dintre domnii/doamnele de aseară – care sunt sigură că nici măcar nu spuneau asta în glumă), şi se şuşotea într-una, în foaierul teatrului, despre încercările de a readuce o companie de operă în Oradea (primul oraş de pe teritoriul actualei Românii unde a existat o companie de operă, desfiinţată însă în anul 1924, scrie aici). 

Acuma, eu am fost la spectacolul TOSCA, al lui Giacomo Puccini, pus cap-la-cap de Asociaţia Culturală Opera per Sempre (cei responsabili, din câte tot aseară am auzit, de isprava cu compania de operă la Oradea). Sala – arhiplină – dovadă că publicul ar vrea. Zic „ar vrea” pentru că nu știu dacă ar merge o astfel de companie care să joace lunar măcar 5 spectacole, să scoată ceva bani ca să producă alte spectacole și să poată invita personalități din domeniu care să lucreze aici. S-ar vrea, dar înainte de a vrea, trebuie să fii pregătit. Ce-am văzut aseară în sală, numai pregătire nu se putea spune: blițuri fără număr (nici nu știu cum se puteau concentra cei de pe scenă), foșnete, accese de tuse, sorbit din pai, băut din sticlă, smotocit ambalaje și peste toate – tastatul la telefon și evident, șoptitul. Un mic îndrumar despre comportamentul adecvat pentru toți cei care cred că-i „cool” să se afișeze la Toscana aveți aici.

Despre spectacol, câteva cuvinte: am scris bine la începutul postării că spectacolul a fost „pus cap-la-cap” pentru că, in my humble opinion, n-ar fi stricat să fi fost repetat un pic mai mult. Individual, componenții au strălucit (mă refer aici la Baronul Scarpia, care m-a impresionat). Din distribuție au făcut parte următorii:

Baritonul italian Alfio Grasso în rolul Baronului Scarpia, celebrul bariton italian fiind unul dintre cei mai importanți soliști de operă din ultimele două decenii, cu un circuit impresionant pe marile scene ale lumii. Bariton în cea mai pură tradiție italiană, Alfio Grasso este un nume de primă importanță în lumea mondială a operei, un nume care acum va înnobila și scena orădeană. Tenorul spaniol de origine mexicană Moses Molin va da viață lui Mario Cavaradossi. Tenor de factură bel-cantistă italiană, Moses Molin este discipolul baritonului Alfio Grasso, alături de care cântă frecvent. Este o apariție constantă în teatre importante de operă din Spania, la Madrid, Barcelona, Alicante  etc., dar și pe scene din Italia, Germania, Franța și altele. În rolul titular al Floriei Tosca apare soprana Florina Hinsu, demnă urmașă a marii arte a bel-cantoului Virginiei Zeani, cea care alături de Maria Callas și Renata Tebaldi au scris istoria operei secolului XX. Rolul Floriei Tosca a fost pregătit împreună cu augusta Doamnă Virginia Zeani în USA, de unde soprana Florina Hinsu s-a întors recent. Regia și adaptarea  scenografică a spectacolului vor purta semnătura lui Horia Ballint, unul dintre artiștii orădeni cu cea mai prestigioasă carieră internațională din ultimii ani, cu realizări regizorale în teatre din Italia, Germania etc., dar și pe scene ale teatrelor importante din România. Organizatorii evenimentului sunt Primăria Municipiului Oradea, Consiliul Județean Bihor și Asociația Culturală Opera per Sempre iar principalul partener al evenimentului este Episcopia Greco-Catolică Oradea.

Concluzia: e bine că se-ntâmplă, chiar și așa, șotânc-șotânc. Momentan mai stăm un pic, poate mai educăm un pic publicul și atragem niscaiva sponsorizări, și punem de-o treabă serioasă… Voi ce ziceți? Ați vrea s-avem spectacole de operă la Oradea? Ați da bani pe bilete/abonamente?

PS: am mai scris despre un spectacol de operă la Oradea aici, poate aruncați un ochi. 🙂

3 Responses to Merităm operă la #Oradea?

  1. Nu cred ca meritam asa spectacole. La SCRIPCARUL …, reprezentatia din finalul Festivalului de Teatru (decernarea premiilor, aveam si eu pretentii de la oradeni), eram in radul 5 – 6 cam asa, mirosea jenant a usturoi. Doamna din dreapta mea a tusit binisor vreo 20 de minute dar am inteles-o pentru ca se poate intampla. Noroc ca avea apa si se linistea. Dar nu am inteles de ce domnul din fata mea (era un grup de evrei cred) a tradus vecinei de scaun INTEGRAL piesa. Initial, nu am sesizat demersul. Apoi m-am intrebat ce naiba o sa fac, cum voi suporta. Am reusit pt. ca actorii au jucat impecabil si pt. ca mi-am propus sa nu ma las distrasa de nimic. Si mi-era rusine mie. Cei ce fosneau veseli napolitanele … sa le fie de bine. I-am vazut la pauza ca intrau bine aprovizionati. As putea plusa pe lista nemultumirilor dar, nemergand des la teatru, am sa-mi imaginez ca a fost doar o intamplare absolut nefericita. Sa mai povestesc de reprezentatiile pt copii unde abia m-am abtinut sa nu intrerup piesa ( Frumoasa si Bestia ) si sa zbier – Ia-ti, frate, plodul acasa ca e PREA MIC, inca nu intelege la 2-3 ani ce se intampla pe-o scena! NU FI EGOIST si lasa-ne pe noi ,cei care am asteptat piesa, s-o vedem in conditiile normale ale unui public PREscolar. Sau altii care poarta adevarate dialoguri, deloc scurte, cu voce tare, cu parinti care par complet autisti, care nu vor sa-i deprinda cu vorbitul in soapta …
    Acum ceva anisori, cand fiul meu avea cam 3 ani, l-am dus la Arcadia la o piesa care incepea cu actorii intrand prin spatele salii, deghizati … zgomot mult. A inceput sa planga, m-am suparat pe el oarecum dar am realizat imediat ca nu intelege si l-am scos din sala imediat, din respect pt. el dar si pt audienta.
    Traim in societate si toti avem pretentii. Insa nu stiu cati dintre noi ne gandim macar pt. o clipa si la cei din jur.
    Eu nu am timp inca pt. abonament dar sigur as da pe bilete pt. ca tot ce faceti voi, se vede ca faceti cu mare drag.
    Va iubesc pe toti!

    • Aşadar, un mic efort de educare al publicului şi ar fi bine, nu? Sunt multe spectacole la care cei din public se comportă destul de… egoist, ca să nu zic altceva.
      Mulţam de aprecieri, le transmit colegilor! 🙂

  2. eu as da! Am avut ocazia de a gusta opera in cei 3 ani de studentie-n Cluj si pot sa spun ca merita. Nu e oentru oricine ( iti trebuie rabdare la un spectacol ), dar e ceva foarte frumos. ( Spargatorul de nuci vazut inainte de Craciun e ceva magic! )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *