Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Lung e drumul Iașului

Jun
27

… dar frumos și amuzant nevoie mare, atunci când îl împarți cu oamenii potriviți. Acuma, între noi fie vorba, părerea mea e că: it’s usually all about people, when travelling. Dar despre asta, mai târziu. Am plecat din Oradea spre Iaşi într-o frumoasă dimineaţă de sâmbătă, căci ocazia era de nerefuzat: spectacolul Teatrului Regina Maria, minunatul şi aclamatul SCRIPCAR PE ACOPERIŞ fusese invitat în cadrul primei ediţii a Festivalului Internaţional al Educaţiei (FIE).

Cum ziceam, lung a fost drumul (eu am încercat să dorm, cât a fost posibil, din cauza răului de maşină), dar destinaţia a meritat. Prima mea vizită în Iaşi a fost într-o sâmbătă ploioasă, aterizată într-un oraş spart, în care nu reuşeam să mă dezmeticesc. Am ajuns într-un final la neamurile care m-au cazat, după multe peripeţii… Una peste alta, a trecut şi prima zi de Moldova. Mă distram să aud accentul din dulcele grai moldovinesc în urechi la fiecare pas (asta ca să nu vă zic că la finalul excursiei îi imitam ca un papagal ;) ). Prima noapte ne-a prins la un concert de jazz în Cafeneaua Fix de la Teatru Fix (cel mai mişto loc în care am intrat, de ceva vreme încoace – aşa fain că până la plecare l-am mai vizitat o dată!).

Apoi… duminica de Rusalii – cină cu prietenii, mâncare bună, din belşug (inclusiv poale-n brâu – testate şi “lăicuite”, dar nu “şeruite” cu prietenii :)) ), vin de la Moldova – ce mai, trai, neneacă! Seara s-a încheiat cu o vizită prin târg, unde printre betoane şi spărturi am reuşit totuşi să văd câte ceva din obiectivele propuse – teatrul, mitropolia şi Palas (zic localnicii, tre’ să fie musai pe listă) – şi parcul din spatele Palatului Culturii (care şi el e, săracul, tot în renovări). Parcul a fost de vis, am şezut întinşi în iarbă la 10 seara (nici pe-asta n-o mai făcusem), agitaţie în jur, lume faină, copii, adolescenţi cu chitări, piţipoance la pozat, cupluri de îndrăgostiţi, oameni cu cărţi (ce şedeau chirciţi să prindă lumină de la lămpi) – foarte fain totul.

În rest, ştiu că ar mai fi fost lucruri de văzut, dar cum călătorului îi şade bine cu drumul… marţi dimineaţa eram deja în maşină, spre Oradea. Nu înainte de un scurt popas la Hanu Ancuţei şi la mănăstirile Humorului şi Voroneţ (pe care le-am văzut tot pentru prima oară în viaţă).A treia zi a fost rezervată plimbărilor: în Parcul Expoziţiei şi Copou – despre care n-am ştiut multe, doar că trebuie să-l văd şi pe-acela (sincer, nu prea înţelegeam ce-i). Ei bine, spre surpriza mea, COPOU e un parc imens, în zona universităţii, lângă Casa de Cultură a Studenţilor (unde s-a jucat şi spectacolul nostru). Aici e teiul lui Eminescu şi o grămadă de alte statui ale personalităţilor marcante în cultura românească. Am avut noroc de ghid bun, care mi-a povestit o grămadă de întâmplări frumoase legate de parc.

Ici-şea găsiţi o mică galerie cu foto (instagramate de subsemnata). Enjoy! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *