Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Love is blindness / The Great Gatsby

May
17

N-am cum să nu încep ziua asta de vineri decât sub semnul filmului pe care l-am văzut aseară, mult-aşteptata ecranizare a romanului lui F. Scott Fitzgerald, în viziunea lui Baz Luhrmann, pe care o visez încă de la prima ştire cum că va apărea în mai 2013 – THE GREAT GATSBY. Iar filmul a fost exact ceea ce mă aşteptam, ba mai mult, mi-a oferit o senzaţie pe care n-o întâlnisem la ecranizarea anterioară din ’74, cu Robert Redford şi Mia Farrow (că pe aia din 2000 n-am avut curiozitatea s-o văd), şi anume că Gastby, în toată măreţia aia a lui, e doar un om îndrăgostit…

Subiectul probabil că-l ştiţi deja, Tobey Maguire e scriitorul aspirant Nick Carraway, care alege să-şi petreacă vara într-o căsuţă închiriată printre vilele baştanilor din Long Island. E fascinat de vecinul său, Gatsby (Leonardo DiCaprio care mi-a plăcut-plăcut-plăcut!), care oferă petreceri grandioase tuturor celor ce-i calcă pragul. Motivaţia din spatele acestor gesturi extravagante e simplă – o femeie – cum putea fi altfel? (Daisy Buchanan, interpretată de Carey Mulligan). Finalul e cum ar trebui, dar până să ajungi acolo, te perinzi printr-o avalanşă de senzaţii care mai de care – vizual şi auditiv, filmul n-are cum să nu te impresioneze!

Lumea lui Gatsby aşa cum şi-a imaginat-o Baz Luhrmann e fabuloasă, decadentă, opulentă – e visul oricărui curios, cu acei fantastici ani ’20 ai New York-ului care se dezvelea privirilor, născând din cenuşă, smoală şi beton. Scenografia – impresionantă, iar termenii de comparaţie, de prisos. Apoi, ajungem la coloana sonoră, pe care n-ai cum să n-o remarci, cu nume precum Beyonce, Jay Z, will.i.am, The XX, Florence + The Machine, Jack White, Emeli Sandé sau Lana del Rey. Last but not least, Leonardo DiCaprio m-a impresionat peste măsură. Poate-s io mai naivă şi-l cred, dar nimic nu-i face mai mare plăcere unei femei decât să vadă un bărbat fâstâcindu-se înaintea ei, asemenea unui copil timid și adorabil!… şi aşa mi s-a părut şi Leo! Şi ceilalţi îşi fac treaba bine, dar consider că Leo e ca Moscova – you either love him or you don’t! – nu văd să fie cale de mijloc.

V-aş mai scrie şi alte lucruri, dar mi-e teamă să nu vă răpesc din plăcerea de-a descoperi o poveste frumoasă de dragoste… Încă de aseară, un gând mă urmăreşte: e musai să termin cartea (mda, n-am terminat-o!) şi să revăd ecranizarea din ’74. Şi apoi, dacă s-o putea, să-l mai văd o dată pe ăsta din 2013.

Sfatul meu – nu-l rataţi! ;)

PS: la final, îmi venea să aplaud mai ceva ca la teatru. Da’ n-am făcut-o, pentru că în România n-avem cultura asta în cinematografie…

2 Responses to Love is blindness / The Great Gatsby

  1. Asta cu fâstâceala, nu știu, parcă nu-i ceva ce mă încântă în mod deosebit. Dar am notat: e musai de văzut The Great Gatsby.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *