Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Les Rois Vagabonds – o seară senzațională de teatru-circ

Sep
27

Mărturisesc că, în viața mea de până acum, nu am prea fost la circ („prea” însemnând c-am fost o singură dată, într-un circ, la țară, unde am văzut niște animale triste, chinuite chiar). Iar la teatru-circ, ce să mai spun: nu credeam că există o astfel de alăturare fericită. Dar iată că regizorul Radu Dinulescu (care se plimbă prin lume la tot felul de festivaluri), directorul Festivalului de Teatru-Circ din cadrul FITO 2013, a avut buna inspirație să invite trupe din Franța și Belgia, ca să vină în Oradea, să încânte publicul de-aici cu spectacole nemaivăzute.

Primul spectacol a avut loc miercuri, 25 septembrie, de la ora 19, la Sala Mare – CONCERT PENTRU DOI CLOVNI (al Companiei Les Rois Vagabonds, Franța). Încă nu pot descrie bucuria pe care am trăit-o într-o oră, alături de Julia și Igor… Niște oameni fantastici, artiști de invidiat: ea, Julia (jumătate elvețiancă, jumătate argentiniană), cântă la vioară (în orice poziție), are o voce de soprană fantastică și mai mult, e un acrobat înnăscut; el, Igor (francez), circar, acrobat, muzician, cântă la tubă și trompetă… divin! Spectacolul lor, CONCERT PENTRU DOI CLOVNI, e un spectacol comic, burlesc și intelectual în același timp, într-un decor simplu, dar de foarte mare efect: un candelabru imens, o cortină… și ceva recuzită (două lăzi, instrumente muzicale și paie). Am râs, am strigat BRAVO! de câteva ori, am rămas cu gura căscată, am rostit și VAI DE CAPUL MEU!, TU VEZI CE FACE?!, a fost ceva excepțional, ceva ce sper din suflet să am șansa de-a mai vedea măcar o dată în viață – circul adus la rang de artă! Iar aplauzele publicului au fost… nu știu dacă am văzut astfel de aplauze vreodată în sala mare (poate doar la SCRIPCARUL…?).

Spectacolul a primit premiul din partea publicului la Avignon OFF 2013. După spectacol, printre felicitări, am ajuns să stau de vorbă cu ei (alături de Ana Maria Georgescu, care le-a luat interviu pentru Digi24). Relatez mai jos frânturi din conversație:

Sunteți pentru prima dată în România?
Julia: Da, nu am mai fost niciodată pe la voi.
Igor: Nu, am mai fost prezent la FITS (Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu), acum câțiva ani, cu o altă trupă.

De unde pasiunea pentru artă? Ce a fost mai întâi: muzica, teatrul sau circul?
Julia: Muzica, clar. Sunt violonistă de la 4 ani (în prezent are 30 de ani), am cântat alături de filarmonici, și orchestre de cameră, însă am căutat și altceva.
Igor: La mine a început cu teatru. Eram în școală, am jucat într-un spectacol, trebuia să dansez și credeam că fac o treabă bună, dar la final toată lumea râdea maxim, dovadă că eram tare caraghios pe scenă. Mai apoi am studiat fizica gravitațională, dar am revenit în domeniul artei. Am fost fascinat de circ, deși cred că circar bun devii numai după 40 de ani. Înainte, lumea râde de ceea ce le arăți că poți să faci, după, ei râd de ceea ce ești tu – e mult mai simplu. Am acum vârsta perfectă pentru a fi un clovn bun (are 41 de ani).

Te-ai gândit cum ar fi viața ta fără artă? Ce ai face în schimb, dacă, să zicem, mâine n-ai mai fi artist?
Julia: Mă gândesc adesea cum ar fi să renunț… E grea viața asta, călătorim foarte mult și e greu pentru noi și familiile noastre, mai ales că am un copil mic… (s-a emoționat). Deci, da, mă gândesc că aș putea renunța, să duc și eu o viață normală.
Igor: Nu, niciodată nu mi-am pus întrebarea asta… Nu cred că aș face niciodată altceva.

Cât de mult contează cuvintele într-un spectacol? Avem nevoie de ele pentru a comunica? (spectacolul e non-verbal)
Julia: Cuvintele nu sunt singura modalitate de a transmite un mesaj. Ați văzut, noi nu vorbim și totuși reușim să ne conectăm cu publicul fără să fie nevoie de prea multă vorbăraie. În teatru, sunt necesare, dar la circ e mai simplu: simți o altfel de energie din partea publicului, i-ați văzut cum aplaudau, pentru noi a fost ceva fantastic.

Aveți niște numere foarte dificile, cât de mult repetați?
Igor: Repetăm zilnic, e o treabă care fără muncă nu funcționează. Și-apoi, e vorba de încredere: ne cunoaștem din priviri, ne completăm, ne înțelegem în timpul spectacolului, știm cum să procedăm din mers.

Le-am mulțumit, ne-am pozat și i-am mai aplaudat o dată…

PS: și Nebuloasa a fost la spectacol, vă invit să citiți și articolul ei!

Foto: Defoto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *