Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Jurnal de nuntă: 1. Superstiții & Tradiţii

Jan
17

Acesta va fi, cred, primul post pe blog dintr-o serie pe care m-am gândit s-o creez, bazată pe experienţa planificării propriei nunţi. Da, bre, am fost cerută, urmează să mă măriiit! Dar până la marea zi, evident, orice cuplu – pardon, mireasă (că pentru ea pare a fi mai stresantă experienţa, din câte văz şi observ), trebuie să treacă prin diverse situaţii tensionate, legate de organizare, buna împăcare a familiilor + neamurilor venite de pe alte meleaguri, şi-apoi alte treburi gen ţinute, domnişoare de onoare, invitaţi, confirmări, săli, muzică şi câte şi mai câte. O întreagă harababură, if you ask me. Dar cum sunt de felul meu o persoană mega-organizată (unii-mi spun “control freak”, da’ nu mă supăr – nu tare! 😉 ), vreau să încerc să “fac să fie bine” pentru toată lumea (inclusiv pentru mine). Planul meu e să mă mărit o singură dată în viaţa asta, aşa că tare mi-ar plăcea să-mi orchestrez evenimentul după bunul plac.

Înainte de planificarea propriu-zisă a evenimentului (care nu depinde doar de cuplu, fireşte), am dat peste câteva superstiţii şi tare mi-ar plăcea să le descos un pic acilea, între prieteni. Din start, mama mi-a spus trei, aşa, la foc automat:

  1. Să nu mă mărit în luna mai. “Mireasa din luna mai plânge toată viaţa”. O fi legată superstiţia asta, poate, de faptul că-n mai plouă mai mereu? Habar n-am. Ştiu doar că şi la englezi există superstiţia aceasta: “Marry in May and rue the day.”
  2. Să nu port perle la nuntă. În tradiţia românească, se pare că perlele sunt simbolul suferinţei, având forma similară unei lacrimi (şi nu lacrimi fericite).
  3. Să nu am buchet din cale. La fel, se spune că mireasa va suferi mult (în unele culturi, calele sunt florile duse la mormânt).
Buuun, astea ale mamei le ţin, că nu vreau să-mi sară în cap cu replici, ergo stres suplimentar. Dar la o succintă căutare, am văzut şi alte tradiţii şi superstiţii legate de fericitul eveniment:
  1. Inelul de logodnă: un diamant încrustat într-o montură de aur alb sau galben – obiceiul vine din secolul al XV-lea, de la veneţienii bogaţi.
  2. Petrecerea burlacilor vine, poate n-o să vă vină să credeţi, de la soldaţii spartani, care-şi luau adio de la burlăcie printr-o petrecere de pomină.
  3. Mireasa va purta voal, obicei ce datează de pe vremea grecilor şi a romanilor, care credeau că vălul îi protejează de spiritele rele.
  4. Domnişoarele de onoare trebuie să fie toate îmbrăcate la fel. Am fost la o nuntă, demult, şi ţin minte o cutumă românească: acasă la mireasă, când grăitorul cere fata, iniţial apar două domnişoare de onoare, iar abia a treia oară vine “mireasa adevărată”. Dar se pare că pe vremuri, tradiţia cerea ca mireasa să fie ascunsă printre domnişoarele de onoare, iar mirele trebuia să-şi ghicească aleasa.
  5. Apoi, rochia albă de mireasă. Se pare că în Japonia, de mult a fost ales albul pentru rochia de mireasă, dar în civilizaţia occidentală Regina Victoria a Angliei a dat tonul, în 1840. Până atunci, domnişoarele purtau la nuntă rochia cea mai bună din garderobă. Moi nou, au apărut mirese în culori destul de pestriţe, poate şi datorită faptului că albul (ce semnifică puritatea, virginitatea) nu prea mai are nicio legătură cu viaţa unui cuplu modern.
  6. Nunta în iunie? Un obicei care vine din antichitate, căci la romani, Juno era Zeiţa Căsniciei şi a Fertilităţii. Se evitau în schimb nunţile în zilele de marţi şi vineri (deoarece planetele ce domină aceste zile, respectiv Marte şi Venus, sunt planetele înşelătoare – război şi patimă). La englezi, ziua de sâmbătă e considerată cu ghinion, iar o zi propice este miercurea (cea mai bună) şi lunea (pentru belşug).
  7. Pe la nunţile de la televizor auzim două melodii foarte celebre, pe care am ajuns să le asociem cu fericitul eveniment: se pare că tot Regina Victoria e “vinovată” de acest lucru, alegându-le, în 1858, pentru nunta fiicei sale: “Bridal Chorus” (Here comes the bride) al lui Wagner, pentru intrarea miresei în altar, şi “Marşul nupţial” al lui Mendelssohn-Bartholdy, la ieşirea cuplului din biserică.
  8. Obiceiul cu jartiera (care nu ştiu, jur, cum a ajuns în nunta românească) vine din Franţa, de unde aduce noroc să ai o bucată din rochia miresei. Se pare că obiceiul iniţial era tare barbar, de ajungeau bietele franţuzoaice cu rochia ferfeniţă, astfel că uneia i-a venit ideea să-şi pună picioruşul delicat pe-un scaun şi să facă un adevărat ritual din aruncarea jartierei. No, nu ştiu cum se face, că la noi a ajuns obiceiul ca mirele să dea jos jartiera cu dinţii. Fiecare după cum îl taie capul.
  9. De ce stă mireasa în stânga mirelui? Tot din antichitate e şi această cutumă: în vremurile de demult, mirele avea nevoie de mâna dreaptă pentru a-i alunga pe potenţialii peţitori.
  10.  Tortul de la nuntă e tot un obicei din antichitate, când romanii de la petrecere rupeau o bucată de pâine deasupra capului miresei, pentru fertilitate. Da’ e bine că s-a ajuns la tort de la asta, că n-ar fi tare bine pentru săraca mireasă să se trezească plină de firmituri în cap.
Ei bine, cam atâtea am găsit eu… Dar tare m-ar interesa dacă ştiţi şi alte tradiţii sau superstiţii, să mi le împărtăşiţi! 🙂

Sursa foto: aici

20 Responses to Jurnal de nuntă: 1. Superstiții & Tradiţii

  1. Nu mă prea pricep la tradiții și cu atât mai puțin la superstiții, dar îs curioasă dacă ai ales deja luna. 😀

    • Hmm… nu am bătut-o încă în cuie, mi-ar plăcea iunie (mai ales că în iunie e şi ziua mea), sau la început de septembrie… Dar bineînţeles, trebuie să vedem şi disponibilitatea de săli (care pare a fi o problemă tare presantă).

  2. Well, Casă de Piatră și în 2.0! :p
    Eu nu știu superstiții dinastea, dar știu că nu cred în ele. Eu zic ‘fă să fie bine pentru tine’ în primul rând, și mai vezi tu apoi și cu superstițiile… :*

  3. Eu mă mărit în mai și o să port și perle, că-s preferatele mele. Ah, și o să fie și 2013. Dap, I’m a badass. 🙂

  4. Mi se pare atât de stupidă superstiția cu perlele. Mai ales că-s bijuterii delicate și dau un plus de eleganță purtătoarei, nefiind atât de pretențioase precum diamantele, spre ex. Iar cu nunțile din mai e iarăși aiurea. Probabil o fi de la faptul că Paștele cade prin aprilie-mai și, dpdv. religios sunt niște limite în perioada sărbătorilor. Dar luna mai sau lunile de toamnă sunt excelente pt nunți pentru că vremea e bună (nici prea cald, nici prea frig), iar datorită culorilor naturii ies niște fotografii excelente. Și zău că-s mai reușite petrecerile pe vreme moderată.

    Mai e superstiția când mirii rup o împletitură, un colac din pâine. Se spune că cel care rupe partea mai mare va conduce-n casă. Iarăși o tâmpenie, dar na, în unele culturi/zone se respectă.

    Bine, știi că io-s mai afurisită și de-ar fi să-mi organizez nunta, numai de nemernică ce mi-s n-aș ține cont de superstiții. Cu atât mai mult de-s superstiții impuse de familie ori de religie.

    Și ca să nu închei comentariul într-o notă negativă, Mazel tov! și multă răbdare-n organizare-ți doresc!

  5. Tovarasa, citesc cu bucurie randurile pe care le-ai asternut si prin mintea mea inca trec amintiri din dimineti de veseleala prin Submarin. Iti dai seama ca inca nu ma obisnuiesc cu tine in febra pregatirilor de nunta. Si-ti mai dai seama ca acusi se schimba roata – o sa fii tu „mentorul” meu, cu mai multa rabdare si experienta? Me happy! :*

    • Me happy too! Şi să ştii că o să-ţi fiu alături, la bine şi la organizare, because that’s what friends are for! 😀

  6. Ma bucur pentru tine. Nu trebuie sa tii seama de toate superstitiile acelea :)) adica de ce sa nu te simti bine in timp ce te pregatesti de nunta fara sa te temi de ploaie, planeta de care e “guvernata” ziua,e tc. 🙂
    Daca tot vrei superstitii si obiceirui, uite aici http://www.ghidulmiresei.ro/articole/Obiceiuri-de-nunta-glosar-de-obiceiuri.html
    Lumea pastreaza acum obiceiurile mai mult de distractie, preferatele mele de la nuntile la care am luat parte erau: aruncatul graului/confeti (e de efect, nu crezi?) , cel mai nou cu porumbeii, spartul paharelor inainte de intrarea in restaurant, chiar si fazele cu aruncatul buchetului sau al cozonacului.
    Oricu, sa fie intr-un ceas bun si sa fiti fericiti! 🙂

  7. Casa de piatra!

    Ca si Bogdan, eu nu cred in nici un fel de superstitie. Daca ar fi sa ma fi luat dupa toate superstitiile as fi ajuns la sapa de lemn.

    Eu zic sa lasati sa curga totul de la sine, si sa faceti nunta cum vreti voi, nu cum vor altii. Voi trebuie sa va simtiti bine in primul rand. Binenteles, toate chestiile administrative trebuie stabilite din timp, ca sa nu aveti probleme. Daca aveti nevoie de vreun sfat sau ajutor, dati un semn. Pace.

  8. Casă de piatră și mult spor la planificarea marelui eveniment!

  9. Eu am avut nunta anul trecut, la inceput de octombrie, satu mare.
    Am prins 26 de grade, nunta de zi, perfect. Vreme numa` buna, n-a transpirat nimeni de canicula,. doar de emotie eventual, si petrecerea a tinut f mult.
    N-am respectat obiceiul cu domnisoarele de onoare, sau cu domnisorii, m-a condus tata in biserica.
    N-am avut perle, ca s-a nimerit sa primesc cercei de la nase, desi imi stransesem niste bani si imi cumparasem si eu cercei cu safire, c-asa aveam piticii pe creier 🙂
    N-am avut jartiera, pentru ca rochia mea se facea scurta.
    N-am avut nici un feeling special pt tort, asta e :))
    Am purtat tocuri doar pana cand am avut chef, am dat voalul jos cand am vrut, si mi-am facut rochia scurta tot cand am vrut. 🙂
    N-am avut coc spaniol, ci o impletitura gen plasa.
    N-am avut nici trena, nici voal lung, sa nu ma incurce.
    A fost asa cum vroiam.
    Dar pentru asta ne-am cam impus amandoi 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *