Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

jurnal online, să-i zicem!

Iron Man 3 – sau cum să te bucuri de eroi

Apr
30

Spoiler: WAR MACHINE ROX, with an X, all CAPS!

Am fost în weekend la Iron Man 3. Am şi uitat de el, noroc că am câte un coleg pe la birou care-mi atrage atenţia (altfel uit de premiere, cu câtă treabă am mai nou), dar tare mă bucur că sâmbătă, de la 11 noaptea, am fost prezentă în sala 6 de la Cortina să văd noua peliculă cu unul dintre eroii mei preferaţi. Sala era destul de plină, şi bine-a fost, pentru că de la început era ceva bug în film. Erau toţi albaştri, şi în triplu exemplar. Au început să comenteze unii prin sală şi aşa s-a făcut c-am văzut primele 5 minute din film de două ori. Da’ noi să fim sănătoşi…

În acest Iron Man 3 îl avem pe Tony cum nu credeam că ne va fi dat vreodată să-l vedem: cu atacuri de panică. E încă măcinat de treaba cu Avengers, cu extratereştri, zei şi alte minunăţii, şi nu poate trece peste acel episod. Se refugiază în muncă, neglijând-o pe simpatica Pepper. Noroc cu apariţia unui nou terorist, Mandarinul, care vine şi ameninţă pacea mondială – iar Tony îşi regăseşte motivul de-a trăi (ce ţi-e şi cu crizele existenţiale ale vârstei de mijloc – nu puteau fi rezolvate, pare-se, cu o aventură sau cu o nouă maşină bengoasă, nope – el se pune să-l ameninţe personal pe Mandarin, invitându-l la o confruntare). Doar că lucrurile nu-s ce par a fi, totul e un joc coordonat de un anume domn care-a venit la Stark acum câţiva ani cu o idee bună, dar pe care egocentricul om de afaceri nu l-a băgat în seamă. Bu-hu-hu.

Acuma, ştiţi că finalul e happy, nu cred că trebuie să insist pe tema asta. Ce mi-a plăcut mie la film: umorul! E scris bine, sunt reacţii bune, are ironie, iar Robert Downey Jr. e, parcă, şi mai atractiv când e măcinat de demoni (a nu se confunda cu demonii Cavalerului Negru). Efectele-s mişto, Mandarinul e mişto, filmul te ţine în scaun cele 2 ore fără să clipeşti prea mult (un fel de blink and you’ll miss it), mi-a plăcut ideea de “întoarcere la origini” – căci Tony e, înainte de toate, un mecanic priceput. Ce nu mi-a plăcut la film: 3D-ul. Mă cam dor ochii după câteva zeci de minute de holbat, şi tot trebuie să-mi scot ochelarii, să fac o pauză. Efectele au fost mortale, dar nu înţeleg de unde goana după senzaţionalul 3D, care mai mult strică meciul… În fine, aveţi posibilitatea să optaţi şi pentru varianta 2D, la cinema. Iar eu vă recomand să mergeţi la filmul ăsta! 😉

2 Responses to Iron Man 3 – sau cum să te bucuri de eroi

  1. umor! umor! umor! apropo de ce scrii tu in articol ..e primul film cu eroi care are asa mult umor, cel putin din cate am vazut eu si asta e foarte bine, e frumos asa sa auzi o sala intreaga de cinematograf cum rade..se zbarleste pielea pe tine, nu altceva 🙂 ! 😀

  2. abia astept sa il vad, cred ca va fi filmul anului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *