Despre farmecul lucrurilor plictisitoare!

Titlu original: The Diary of Edward the Hamster 1990 – 1990

Autor: Ezra Elia, Miriam Elia

Tradus din hamstereză de către Ezra și Miriam Elia. Asta-i prima chestie pe care o citeşti (sau cel puţin pe care am citit-o eu) când deschizi cartea. Carte-i mult spus, e o cărticică pătrată, pe care, la prima vedere, ai dărui-o unui copil de ziua lui, mai ales dacă-i un copil căruia-i plac animalele. Da’ să ştiţi că nu-i deloc o carte pentru copii. Mai mult, nici n-aş da-o unui copil mic, de frică să nu-l întristez…

Ce-ţi dă un mic indiciu despre ce urmează să citeşti e chiar subtitlul: 1990-1990. Te loveşte aşa, brusc şi subit, faptul că vietatea aia mică şi păroasă are aşa o viaţă scurtă. Şi filosofează. Despre viaţă, sensul existenţei, fericire, nefericire, roată, mâncare, rumeguş, veterinar, viaţă, fericire, împlinire, moarte. Cartea toată o citeşti în maxim jumătate de oră, dar dup-aia îţi vine s-o mai răsfoieşti aşa, că prea se termină repede. E frumoasă, şi înduioşătoare, şi cred că e un cadou frumos de făcut cuiva drag, la care ţii şi căruia doreşti să-i arăţi că “hey, nu totu’-i aşa efemer”. E excelentă de dat cadou, aşadar. Ca să nu mai zic c-aş transforma-o în piesă de teatru, poate ar învăţa şi adulţii agitaţi ceva…

“Mă cheamă Edward şi sunt hamster.

Mă preling în umbră, deşi poate că jurnalul acesta o să ducă o parte din mine în lumina veşnică.”